Sursa foto

Una dintre întrebările cheie pe care angajatorul le pune unui candidat în timpul interviului este cea referitoare la salariul dorit. Este o întrebare care a devenit standard în cadrul procesului de angajare, unele companii mergând până la a face din această informație o condiție fără de care nici măcar CV-ul nu poate fi transmis angajatorului.

Este această întrebare oare atât de importantă pentru angajator? Oare dacă răspundeți cu o cifră jenant de mică aveți postul asigurat, chiar dacă sunteți de-a dreptul incompetent? Sau dacă invocați un număr uriaș, indiferent de abilitățile unice pe care le posedați, compania vă va refuza, pentru că nu vrea nici măcar să negocieze cu cineva care se apreciază pe sine atât de mult?

Adevărul e probabil undeva la mijloc, în sensul că nu, salariul pe care îl doriți nu îl interesează atât de mult pe directorul companiei, cel care în final aprobă sau nu angajarea voastră. Dar da, îl interesează pe cel de la departamentul de resurse umane care a citit pe undeva, sau a fost învățat de un cineva că e bine să întrebi angajatul ce salariu își dorește, de parcă acest lucru ar spune despre candidat mai mult decât orice altceva. Dar, vă place sau nu, aveți nevoie de acest angajat din HR pentru a ajunge la interviul 2 în fața celui care decide cu adevărat.

Atunci, fiindcă această întrebare există, care e cel mai potrivit răspuns? Să ne situăm într-un interval rezonabil, între minimul și maximul care se plătesc în domeniu, oricare ar fi el? Să venim cu o cifră mare, pentru că cineva ne-a spus pe parcurs că recrutorilor le plac oamenii care își știu adevărata valoare? Ori să propunem o cifră mică, de frică de a nu fi refuzați?

Lucrul de care trebuie să țineți cont este că da, cifra pe care o avansați când răspundeți la această întrebare este importantă, dar mai mult pentru cel care se angajează decât pentru angajator. Odată ce ați rostit un număr, procesul de negociere al salariul s-a încheiat.

Se întâmplă acest lucru pentru că orice cifră pe care o rostiți pune angajtorul și mai mult într-o poziție de putere. Angajatorul fie va accepta, fie va refuza, fie va veni cu o contra propunere dar, oricare ar fi răspunsul dat de acesta, el va fi în majoritatea cazurilor un răspuns final.

Mai grav este că, propunând voi o cifră, nu îl veți face pe angajator să își dezvăluie măcar o parte din politicile salariale. Acesta nu va avea niciun motiv să vă spună că, având în vedere abilitățile voastre, experiența și postul pentru care aplicați, puteți avea un salariu cuprins între suma x și suma y.

Prin urmare, din ce în ce mai mulți specialiști recomandă să nu răspundeți la această întrebare cu o cifră. Este foarte important să nu fiți voi primii care avansați un număr, pentru a avea mai apoi loc pentru manevră în cadrul negocierilor care vor urma.

Cel mai bine este, spun din ce în ce mai multe voci, să răspundeți cu una sau mai multe întrebări, care să îl facă pe angajator să înțeleagă că sunteți hotărât, că vă cunoașteți valoarea și că știți cât câștigă colegii din domeniu.

Nu uitați că în prezent în majoritatea companiilor nu există grile salariale fixe, ceea ce înseamnă că doi oameni care ocupă aceeași funcție pot avea salarii diferite, care se stabilesc în funcție de factori mai mult sau mai puțin obiectivi.

De obicei, întrebarea legată de salariu vine spre finalul interviului, după ce angajatorul s-a lămurit cu cine stă de vorbă. Există mai multe fraze prin care recrutorul poate încerca să afle ce salariu vă doriți.

Una dintre ele poate avea forma în ce interval v-ați dori să aveți salariul? Răspundeți întrebându-l voi pe angajator ce se așteaptă mai exact de la voi. Adăugați că aveți nevoie de aceste informații pentru a ști care sunt așteptările pe care compania le are de la noul angajat.

Pentru a putea afla cam cât valorați, angajatorul poate întreba ce salariu ați avut la job-ul precedent. Nu divulgați ce salariu aveați la compania la care ați lucrat anterior. Chiar dacă funcția pentru care aplicați este în mare măsură identică cu cea ocupată până în prezent, țineți cont că salariile pentru aceeași poziție nu diferă doar în cadrul aceleiași companii, ci și între companii.

Recrutorii mai direcți întreabă fără menajamente ce salariu vă doriți, așteptând o cifră exactă. Nu le cădeți în capcană. Puteți să le spuneți chiar că sunteți convinși că orice salariu ar oferi compania, acesta este proporțional cu munca depusă, cu valoarea companiei și a angajaților.

Dacă situația o permite, puteți întreba voi care sunt salariile oferite pentru postul pe care îl doriți. Nu întrebați niciodată cât câștigă cel mai slab angajat, ci care este venitul celui mai bun. Cum e de presupus că nu îi cunoașteți pe niciunul dintre aceștia, e posibil ca angajatorul, prins pe picior greșit, să nu aibă niciun motiv să nu vă ofere măcar un interval salarial. Veți ști în acest mod în ce fel să purtați discuția cu cel care decide cu adevărat salariul pe care urmează să îl aveți.

Este foarte posibil ca primul interviu să se încheie fără a ajunge la o cifră împreună cu recrutorul. Nu aveți niciun motiv să vă speriați, pentru că oricum în majoritatea cazurilor salariile se discută la un interviu ulterior, cu directorul general sau cel de resurse umane.

Nu cădeți în capcana anumitor angajatori care vă spun că salariul nu contează atât de mult pe cât conteză bonusurile, care sunt uimitor de mari și la dispoziția tuturor angajaților. Nu uitați că salariul nu este doar recompensa voastră pentru munca depusă, ci și modul angajatorului de a recompensa loialitatea voastră pentru companie și implicarea dincolo de atribuțiile postului.

Toate indicațiile de mai sus nu înseamnă negociere în sine. Dacă totuși veți da de înțeles celui care se află în fața voastră că sunteți mai interesat de ceea ce oferă compania decât de ceea ce puteți cere voi de la ea, este foarte posibil ca atunci când ajungeți în fața factorului de decizie acesta să vină cu o ofertă mai apropiată de așteptările voastre.