De câte ori nu ai fost frustrat de evenimente sau situații întâmpinate la locul de muncă care efectiv te-au făcut să te simți umil, nedreptățit sau că tu nu contezi pentru organizație?

În momentul în care o persoană se pregătește să semneze un contract de muncă, ne spune practica, acesta nu citește mai mult de 40% din conținutul contractului individual de muncă, restul documentului îl consideră că un dat sau în cel mai rău caz chiar irelevant. Cele mai citite articole din CIM sunt datele personale, salariul, zilele de concediu și pe alocuri curioșii se interesează și de criteriile de evaluare a performanței, asta dacă vorbim de mediul corporatist) iar dacă salariatul mai are și o funcție de conducere se uită atent și la perioada de preaviz și apoi brusc se trece la dată și semnătură.

Ce este demn de reținut și de înțeles pentru salariați este că acest document numit contract individual de muncă este unul dintre cele mai importante documente pe care le semnează cu un angajator și care va sta la baza derulării relațiilor de muncă fie că discutăm despre CIM pe perioada determinată sau nedeterminată. Codul muncii enumeră câteva drepturi la art. 39(1):

Art. 39

(1) Salariatul are, în principal, următoarele drepturi:

a) dreptul la salarizare pentru munca depusă;

b) dreptul la repaus zilnic şi săptămânal;

c) dreptul la concediu de odihnă anual;

d) dreptul la egalitate de şanse şi de tratament;

e) dreptul la demnitate în muncă;

f) dreptul la securitate şi sănătate în muncă;

g) dreptul la acces la formarea profesională;

h) dreptul la informare şi consultare;

i) dreptul de a lua parte la determinarea şi ameliorarea condiţiilor de muncă şi a mediului de muncă;

j) dreptul la protecţie în caz de concediere;

k) dreptul la negociere colectivă şi individuală;

l) dreptul de a participa la acţiuni colective;

m) dreptul de a constitui sau de a adera la un sindicat;

n) alte drepturi prevăzute de lege sau de contractele colective de muncă aplicabile.

Știți când își aduce salariatul aminte de încălcarea drepturilor sale? La plecarea din organizaţie când are de completat exit-interviul și își dă seama că el nu a beneficiat de ele, le enumeră și pleacă cu tot cu frustari la următorul angajator. Cele mai des invocate sunt:

1)     Dreptul la egalitate de șanse și tratament: diferențele care se întâlnesc încă pe piață forței de muncă între bărbaţi și femei sunt cele mai des invocate și în ultimul timp se include pe lista nivelul salarial la angajații dintr-un departament. Întâlnim cazuri în practică, când într-o companie salariați cu posturi identice au nivel salarial diferit fără a fi justificat în fișa de post prin menționarea senioritatii rolului și implicit în criteriile de evaluare a performanțelor;

2)     Dreptul la demnitate în muncă: angajatorul are incontestabil dreptul de a da ordine, sarcini de serviciu, instrucțiuni unui salariat dar să nu uităm că acestea nu au voie să ducă spre discriminare sau hărțuire (morală sau sexuală). Orice activitate solicitată a fi executată de salariat trebuie să se încadreze în fișa postului și să fie în conformitate cu cerințele rolului pentru care a fost angajat. Există și situații când angajatorul modifică salariul unui angajat fără ai aduce la cunoștință motivul sau transferă salariatul de pe un post pe altul fără ai solicită acordul, incalcandui astfel un drept.

3)     Dreptul la acces la formarea profesională – foarte puțini salariați cunosc faptul că pe durata derulării contractului individual de muncă au dreptul la formare profesională cel puțin odată la 2 ani (dacă sunt mai mulți de 21 de salariați) respectiv 3 ani (acolo unde numărul salariaților este sub 21). Trebuie să ținem cont că este foarte posibil că angajatorul să nu considere necesar să formeze profesional un salariat, mai ales dacă acesta desfășoară o activitate repetitivă asta însă nu anulează dreptul salariatul de a veni el cu o propunere de curs necesar pentru îmbunătățirea desfășurării muncii sale și pe care să o supună spre aprobare angajatorului. Astfel salariatul are oportunitatea de a își îmbunătății muncă de zi cu zi și cel mai important lucru de a crește încrederea de sine în mediul profesional.

4)     Dreptul la protecţie în caz de concediere: rămâne dreptul cel mai disputant în zilele noastre și să nu uităm că cele mai multe cazuri ajung în instanța datorită concedierilor făcute eronat, în grabă sau din necunoașterea procedurilor corecte. Codul muncii reglementează situațiile și cazurile în care sunt posibile concedierile și când salariatul are dreptul la preaviz plătit din partea angajatorului. Orice încălcare a acestora constitue o abatere grava din partea angajatorului.

5)     Dreptul la negociere colectivă şi individuală – contractul individual de muncă este un contract care de asemenea este supus negocierii. Foarte puțini viitori salariați cunosc faptul că înainte de a semna un CIM au dreptul nu doar de a lua la cunoștință de conținutul lui dar în egală măsură îl pot negocia. Ca de exemplu perioada de proba nu este obligatorie în număr de 90 de zile ci până la acest număr, zilele de CO sunt cel puțin 20 dar pot fi mai multe, ora suplimentară se plătește cu un spor de cel puțin 75% și lista poate continua. Toate acestea sunt lăsate la libera negociere între salariat și angajator.

Contractul individual de muncă rămâne cel mai important contract semnat de un salariat și ideal ar fi să fie lecturat și înțeles în întregime. Sunt cazuri în care salariatul se lovește de neînțelegerea termenilor contractuali sau cu nevoia de a primi mai multe informații și atunci este îndreptățit să le solicite în primul rând de la angajator și unde consideră că are nevoie de informații suplimentare în înțelegrea drepturilor sale poate apela la un expert în legislația muncii. Mai mult decât atât, are posibilitatea de a fi asistat de acesta în cazul în care salariatul consideră că are o astfel de nevoie.