Every new beginning comes from some other beginning’s end.

Lucius Annaeus Seneca

Ce înseamnă reinventare profesională? Și cum arată ea in România? Sunt întrebări la care am primit foooarte variate răspunsuri în ultimele 18 luni, de când am început să deschid subiectul. Semn că încă nu am adresat această întrebare de prea multe ori. Și că pentru mulți dintre noi este o cărare pe care nu ne-am închipui că va trebui să o străbatem.

Viața profesională pentru români s-a schimbat mult în ultimii 50 de ani și avem în piața muncii trei generații care vin cu perspective foarte diferite. Și valori la fel. Avem antreprenori pentru care loialitate înseamnă 10 ani în companie și angajați pentru care loialitate înseamnă să primească constant oportunități și provocări. Avem profesioniști care se simt trădați după ce au investit zeci de ani într-o companie ca angajați și sunt concediați fără explicații sau plasă de siguranță. Și avem tineri care intră în piața muncii cu ani de studii care le vor folosi doar pentru codul COR din contractul de muncă și aproape deloc în responsabilitățile din jobul ales.

Cum să ai o viață profesională împlinită în România? Răspunsul devine tot mai alambicat, plecând de la schimbările globale de industrii și poli economici și politici care ne afectează și ajungând până la clasa noastră politică și bâlbâiala din ultimii ani din acest domeniu.

Un lucru este însă cert, schimbarea este o constantă universală. Iar adaptabilitatea a fost o competență esențială pentru supraviețuire acum 2 milioane de ani și rămâne și acum.

Dpdv. Profesional, adaptarea poate să însemne reinventare. Știu, da, am auzit acest cuvânt până la refuz în acest an, în care a trebuit să regândim aproape totul dpdv. Profesional. Cu atât mai mult consider că este cazul să îl luam în serios. Să nu îl folosim doar ca o formulare pentru o mulțime de lucruri pe care nu le știm sau înțelegem, ci să privim reinventarea profesională așa cum (cred eu) este: viitorul.

În următoarele rânduri aș vrea să îți ofer – din experiența mea profesională – patru pasi cu care sa începi un drum de reinventare profesională.

1. Tu nu ești titulaturile joburilor pe care le-ai avut pe cartea de vizită

Corina îmi este prietenă. O știu de mai bine de doi ani însă niciodată nu am înțeles exact cu ce se ocupa. Știu că o caracterizează convingerea că trebuie să ajute și munca. Multă muncă (după standardele mele) pentru a face lucrurile cum trebuie. Corina mi-a scris acum câteva luni că a decis să își închidă compania și își caută un job. Și ar vrea să o îndrum cum să înceapă căutările. Mi-a luat mai puțin de 10 minute de discuție telefonică pentru ca să înțeleg că pe lângă speriată, este debusolată. La întrebarea mea „hai să discutăm despre ce competențe ai dobândit în ultimii 5 ani?’’ mi-a răspuns taskuri și titluri de joburi. Corina este metafora românilor ajunși la +20 de ani de activitate profesională, care se văd acum în fața întrebării „Ce competente ai dobândit în urma muncii tale?’’ și care nu știu să răspundă.

Așadar, primul principiu atunci când începi să te gândești la o reinventarea profesională este să îți pui pe o foaie ce Competențe ai Dobândit în ultimii 5/7 ani? Și cifra este importantă. Dpdv. Social și cultural, viața noastră are cicluri de activitate. Iar un astfel de ciclu este calculat cu o recurență de 5/7 ani.

Competențele sunt mai importante decât titlurile jobului, pentru că în aceeași industrie două titulaturi pot se însemne activități semnificativ diferite. Apoi dacă vrei să schimbi industriile, ai nevoie să cunoști și să folosești așa numitele „competențe transferabile’’. Ex: abilitatea de vânzare este o competență transferabilă, pentru că o poți aplica în orice industrie sau tip de activitate. Gândirea critică este tot o competență transferabilă. Și așa mai departe.

2. Învață pentru viitor nu pentru prezent

Liliana este o clientă cu care am lucrat un program de career coaching. Lucrează în Statele Arabe și de curând și-a pierdut locul de muncă. Atunci când ne-am întâlnit, Liliana, dorea să își construiască o strategie de a aplica și a se prezenta la joburi, pentru că acolo era nesigură.

Discutând despre lucrurile pe care le învață noi (apropo, învățarea continuă este nu numai o competență transferabilă, dar și una necesară în 2020) mi-a spus că se chinuie cu un training de power point. Am întrebat-o de ce învață ppt.? Mi-a spus că a lucrat cu el în trecut și poate va trebui să îl folosească în următoarele joburi.

I-am spus: powerpoint este un instrument vechi. Eu cunosc trei programe care pot înlocui ppt-ul, sunt extrem de ușor de folosit și sunt actuale, așadar, cu siguranța, le vei utiliza în următorii 3-5 ani. Reinventarea profesională presupune învățare de sisteme, programe noi, crearea de relații noi. De aceea, atunci când te decizi să începi învățarea, îți recomand ca primii doi pași să fie: 1) Cum arată planul meu de învățare? Și 2) Cât de actual este ceea ce învăț?

3. Ai nevoie de un plan, nu ca să reușești, ci ca să descoperi!

Reinventarea profesională nu este un drum drept. Și deși o spun mulți, sunt destul de puțini cei care vor să accepte acest lucru. REinventarea este exact cum îi spune numele: iei ceva existent, îl întorci pe toate părțile și testezi noi funcționalități.

Nu am un exemplu singular aici, am multe exemple de clienți din sesiunile de coaching în carieră care vin dezamăgiți de experiența lor. Au vrut să schimbe domeniul de activitate sau industria și nu au reușit. Au vrut să schimbe modelul de lucru (de la CIM la freelancer sau antreprenor) și au gafat. Au vrut sa schimbe țara (inclusiv să revină în România) și nu au avut succes. Fără excepție, și vorbesc aici de zeci de cazuri cunoscute de mine, nici unul dintre ei nu a avut un plan. A avut o idee, apoi o dorință, apoi niște acțiuni împrăștiate, apoi niște greșeli din care nu s-a învățat nimic, apoi niște temeri care au redus din acțiuni și într-un final disperarea cu care au ajuns la mine, să fie salvați.

Cititorul, învață din greșelile altora. Orice proces de reinventare profesională are nevoie de un plan. Timp, pentru că este resursa pe care o vei utiliza cel mai des. Cât timp îți aloci să testezi această direcție? (ex: eu când am făcut schimbarea de la angajat la antreprenor mi-am alocat 6 luni să mă obișnuiesc cu ideea și să testez genul asta de „libertate’’ și să îmi fac cercetarea de piață).

Câți bani vei aloca pentru ce vrei să înveți? Există multe exemple de reinventare care s-au desfășurat în paralel cu vechea profesie. Personal, eu nu sunt susținătoarea atitudinii „arde toate podurile în urma ta și atunci vei avea succes, pentru că nu ai altă variantă.’’ Și dacă stați de vorbă cu cei care au aplicat această strategie, veți descoperi un nivel foarte ridicat de angoasă și stres în aceea perioadă.

Un plan te ajută să nu îți pierzi acțiunea atunci când lucrurile nu vor ieși cum ți-ai propus. Când ai fost respins la peste 10 interviuri, când nu primești împrumutul solicitat de la bancă, deși este o suma infimă, când prietenii s-au săturat să te vadă chinuit și îți recomandă mai bine să stai doi-trei ani la jobul actual și pe urmă mai vezi tu. Unul dintre mentorii mei, Dr. John Demartini, are o replică pe care mi-am inscripționat-o pe un perete în casă. Ea spune așa: Praise and blame are illusions in your path to mastery. Just stay steady by knowing who you are (Laudele și criticile sunt iluzii pe drumul tău către măiestrie. Rămâi focusat pe cine ești și ce vrei cu adevărat). Un plan te ajută să argumentezi viitorului angajator sau client de ce să te aleagă pe tine, pentru că știi cine ești și de ce faci asta. Și tot un plan te va ajuta să ții drumul înainte, pentru că pe măsura ce vezi cât ai muncit pentru ce dorești, drumul înapoi nu va mai fi o opțiune.

4. Trebuie să o faci tu, însă nu o poți face singur (ENG: You have to do it yourself, but you can’t do it alone. P.Martinelli)

Dacă primele trei puncte ale articolului sunt relativ ușor de înțeles, acest număr este probabil cel mai dificil. Și de înțeles și de aplicat.

De ce? Un motiv este pentru că noi românii avem prostul obicei să cerem păreri, în loc de ajutor. Și cum foarte răspicat spune N.HILL în cartea lui Think and Grow Rich: „Părerile sunt cel mai ieftin bun de pe Pământ. Toată lumea are un sac de păreri gata să ți-l ofere.’’ Am întâlnit atât de des oameni care în loc să ceară ajutor ca să facă un pas înainte, au cerut părerea celor din jur DACĂ ei cred că este bine să facă pasul înainte. Primii care fac greșeala asta sunt elevii în ultimul an de liceu, atunci când trebuie să își aleagă profilul facultății. Am lucrat cu studenți și elevi mai bine de 6 ani, deci am întâlnit foarte des acest tipar. Ce fac ei? Să zicem că un elev vrea să încerce facultatea de Drept. Cel mai des întâlnit model este că își întreabă cunoștințele (care nu au nicio legătură cu domeniul) apoi întreabă câțiva studenți din anii I sau II ai facultății (care sunt abia la început în posibila carieră profesională) și apoi poate un unchi sau o cunoștință care într-adevăr profesează în domeniu. Dacă, spre norocul lui și fericirea persoanei în cauză, discută cu un om mulțumit dpdv. Profesional, primește sfaturi încurajatoare. Dacă, dimpotrivă, persoana este nefericită cu rezultatele profesionale, elevul nostru se întâlnește cu deziluzii și eșecuri, pe care și le însușește ca posibile ale lui. Drum închis.

Cam așa este și călătoria unei persoane care dorește să se reinventeze profesional. Întreabă în stânga și dreapta, căutând încurajări de a face un pas sau nu. Foarte multă energie irosită. Și timp. Iar timpul este esențial aici.

Există în țara noastră oameni foarte bine echipați cu abilități și experienta în a ghida pe oricine dorește să înceapă acest drum al reinventării. Și mai există și mentori. Oameni care au ajuns acolo unde vrei tu să ajungi, au succes în aceea realitate și pot să îți răspundă corect la întrebări. Și poate chiar să îți ofere niște întrebări mai bune de adresat. Foarte des întâlnesc oameni în sesiunile mele de career coaching care mă întreabă „Este o idee bună să fac asta?’’ sau „Merită să merg pe acest drum?’’ Inevitabil răspunsul aici este: nu știu. Pentru că tot drumul va trebui să îl faci tu. Este energia și timpul tau. În schimb, ce știu este că întrebarea corectă poate fi „Cine mă poate ajuta să fac următorul pas?’’ asta desigur dacă ai respectat punctul de mai sus-primul- al articolului și ți-ai desenat un oareșce plan.

O altă întrebare bună este „Unde găsesc un mentor din acest domeniu, cu care să stau o oră de vorbă și să înțeleg mai multe despre ce înseamnă să lucrezi în acest fel, ca apoi să mă decid dacă este interesant."

Drumul reinventării profesionale, ca oricare alt drum, presupune o hartă și instrumente să ajungi la destinație. Iar pentru a ajunge acolo unde dorești contează foarte mult ce parteneri de călătorie îți alegi. Alege-i pe aceea care îți împuternicesc deciziile, nu care să ia deciziile în locul tău.

Te stimulează suficient angajatorul tău cât să te dezvolți profesional? Lasă-i o recenzie pe Undelucram. Simplu, 100% anonim, cu pro și contra. Părerea ta contează enorm. Ajută-i și pe alții să se reinventeze porfesional și să-și găsească jobul care îi merită.