In criza, spun specialistii din piata de recrutare. Cand firmele sunt cu spatele la zid. Angajatorii nu vad cu ochi buni salariatii loiali, pentru ca acestia au nevoie de reintariri ale relatiei lor personalizate cu firma, ale carei costuri nu se mai justifica in criza. Vorbim de masina de serviciu, vacante, asigurari medicale si multe altele. In realitate, companiile vor rezultate si angajati profitabili. Daca demonstrezi ca aduci plus valoare, dar nu esti loial, cu atat mai bine! Esti o investitie cu costuri mici.

Sunt angajatii care nu pun la indoiala valorile si principiile firmei la care lucreaza, cred neclintit in ele, le imbratiseaza si performeaza pentru ca au convingerea compatibilitatii lor cu profilul angajatorului. Angajatii loiali "pana la sacrificiu" mizeaza totul pe job, isi mobilizeaza toata energia pentru a face performanta la munca si cel mai adesea o fac. Se implica emotional in munca lor si isi asuma fiecare nereusita ca pe o infrangere personala, pentru care se autoflageleaza. Cred ca “succesul” firmei e strans legat de performanta lor. Si ca o nereusita punctuala explica de ce “nu merge inainte” compania.

 
Cand compania vinde o ideologie care propovaduieste fericirea.

Angajatul loial e dependent de munca si de firma la care lucreaza, desi e greu de spus care e sursa reala a dependentei sale. Vede in companie un “salvator” care detine toate solutiile de care va avea nevoie, la un moment dat: de la asigurare medicala si de viata, vacante, scoli si gradinite pentru copii sai, la solutii de creditare avantajoase.

“Sunt mari giganti, multinationale care investesc enorm in brandul lor, atat extern cat si intern. Prin programe de fidelizare interna, prin beneficiile pe care le ofera (masina, asigurare de viata si medicala, suport legal in diverse chestiuni, acces facil la creditare, gradinite, etc) angajatul isi intalneste brandul aproape peste tot, inclusiv in viata personala, astfel incat aceste companii practic invadeaza intreg universul angajatului”, a spus pentru MONEY.ro Sorin Faur, director consultanta Resurse Umane si coordonator regional la BDO Balkans, (pozitie din care coordoneaza activitatile de resurse umane ale firmei de audit si consultanta din sapte tari).

George Butunoiu, managing partner al firmei George Butunoiu Executive Search, e de parere ca angajatul care isi idolatrizeaza compania prefera mai degraba acest tip de protectie din partea firmei, decat un salariu mai mare, pentru ca nu isi poate gestiona singur viata, (“delegand” aceasta responsabilitate firmei).

Sunt aceeasi angajati care merg in team-building-uri pentru o intalnire cu “familia”, in care investesc emotional foarte mult, mai spune George Butunoiu.

“In primul rand, sunt cei care nu au un sistem axiologic, pentru care nu mai exista nimic altceva semnificativ in lume, care nu sunt in stare sa-si ia propria viata in maini si care sunt bucurosi ca firma si-a luat aceasta sarcina. Cu cat sunt oameni mai slabi, cu atat dependenta de companie devine mai mare”, explica George Butunoiu.
In afara de angajatii loiali "pana la sacrificiu" in companii mai performeaza si salariati cu “doze sanatoase” de loialitate. Nu sunt oameni slabi si au un sistem de valori articulat. Vorbim de cei care s-au angajat de tineri la compania careia ii sunt loiali, nu au termen de comparatie sau au unul defavorabil si au avut un parcurs ascendent constant, explica Sorin Faur. Companiile renunta insa la angajatii din ambele tabere, daca afacerile merg in jos.

“Protectia” din partea firmei e ca darul de la greci: nu stii ce te asteapta dupa ce il primesti.

Beneficiile oferite de firma sunt gandite, dincolo de discursul declarativ al angajatorilor, intr-o logica simpla, cu finalitate economica: “iti pun la dispozitie toate parghiile de care ai nevoie, tu trebuie doar sa performezi”. Desi marseaza pe legatura emotionala pe care o cultiva cu salariatii sai, companiile investesc in angajati (prin aceste programe de fidelizare) tocmai pentru ca vor un singur lucru: performanta! Si e deja o practica obisnuita sa recurga la componenta emotionala a relatiei lor cu angajatii, pentru a-si atinge acest obiectiv.

Dar in aceeasi logica, daca firma te “premiaza” nu inseamna ca nu te va concedia.

Un angajat e valoros pentru companie cata vreme mentinerea lui in firma e profitabila. In momentul in care inceteaza sa mai fie rentabila pentru angajator (in principal din cauza crizei), compania va renunta la el, sau, intr-un scenariu mai optimist, va taia din “protectia” oferita angajatului. Loialitatea e un contract in alb in criza: salariatul isi asuma angajamentul, compania nu.

"De regula, nu se iau astfel de decizii decat in cazuri extreme - de exemplu o scadere dramatica a vanzarilor si deci a profitului, care aduce cu sine restructurari. Companiile serioase nu iau astfel de decizii decat atunci cand sunt cu spatele la zid. De angajatii loiali companiile se despart, sau ar trebui sa se desparta, cel mai greu", a spus pentru MONEY.ro Florin Ochiana, HR Operations Manager la Lugera & Makler.

Companiile renunta chiar si la angajatii loiali daca cifrele anunta afaceri in scadere

"Daca se ajunge la momentul in care doar cifrele conteaza, fara a se mai vedea ce este in spatele lor, atunci compania este intr-un moment de cumpana ca viziune si strategie. Desigur, nimeni nu le neaga importanta, fiindca vorbim despre o afacere si nu despre o organizatie de caritate", adauga Florin Ochiana.
Dupa ce afla ca firma vrea sa renunte la ei, iubirea se tranforma in ura. Literalmente!

Angajatii care isi idolatrizeaza compania percep concedierea ca pe o tradare din partea firmei, iar "atasamentul fata de firma" se transforma rapid in ura si razbunare.

“Nu e nicio diferenta de fond intre dragostea de firma si ura, e exact acelasi sentiment (cand cu “plus”, cand cu “minus”)”, mai spune George Butunoiu.

Care ar fi o atitudine sanatoasa fata de compania la care lucrezi?

“De regula, lucrurile previzibile si predictibile sunt cele mai de dorit intr-un business: si reactiile angajatilor si cele ale angajatorului si relatiile dintre angajat si angajator, cele dintre angajati. Cu cat sunt mai multe sentimente in joc, cu atat mai greu de gestionat devin relatiile si situatiile. Sigur, cateodata astea pot duce si la rezultate pozitive spectaculoase, insa mai toti marii manageri considera ca nu merita asumat riscul”, conchide George Butunoiu.