Una dintre marile greseli pe care oamenii care activeaza in domeniul gestionarii capitalului uman le fac consta in preluarea nefiltrata si aproape deloc contextualizata spatiului nostru ligvistic romanesc a unor termeni ce se utilizeaza in economiile tarilor mai dezvoltate decat Romania.

Cred cu putere ca multe dintre confuziile care provin din defectuoasa utilizare a termenilor, conduc la stirbirea credibilitatii specialistilor in domeniul gestionarii resurselor umane. Articolul de fata are ca scop, clarificarea unuia dintre conceptele care fac parte din vocabularul de baza utilizat de specialistii in domeniul capitalului uman: notiunea de competenta.

Exista doua paliere ale discutiei lingvistice legate de acest termen: unul care tine de limba romana si unul care tine de limba engleza (de unde se localizeaza in mod eronat anumiti termeni, „dupa cum suna”).

Primul palier, ce tine de limba romana aduce in atentie confuzia de a intelege competenta in legatura cu competitia (subst.) sau cu a competitiona (vb.), pentru ca suna foarte asemanator.

Al doilea palier, ce tine de de limba engleza, ridica la fileu doi termeni care capata in limba romana aceeasi traducere: competence (plural: competences) si competency (plural: competencies), ambii tradusi prin competenta.

Oferim o serie de punctari necesare pentru a clarifica cele doua concepte omonime de competenta.

Pe de o parte, competenta (engl. competence /competences), poate fi inteleasa ca autoritate (si chiar raspundere) oferita ocupantului unui anumit post de a exercita o anumita actiune, . (DEX-ONLINE): A fi de competenta cuiva = a intra in atributiile cuiva.

Pe de alta parte, compententa (engl. compentecy/competencies) poate fi inteleasa nu doar drept „capacitatea cuiva de a se pronunta asupra unei probleme, de a face ceva”, conform DEX-ONLINE. Partea care aduce confuzie tine de formularea “capacitatea de a face ceva”. In intelesul conceptului englezesc de competency, persoana care trebuie sa faca fata intr-un anumit post nu are doar capacitatea de a face ceva, ci exercita efectiv actiunea de a face acel ceva. Cu alte cuvinte, nu are importanta daca un angajat este capabil sa faca un tabel, daca el, din varii motive ce tin, intrinsic sau extinsec de persoana lui, nu il face. Prin urmare, competenta, asa cum e inteleasa ea de practicienii occidentali este actiunea efectiva, nu doar potentiala a unui anumit angajat. Prin urmare, daca ai potentialul tehnic (daca stii sa faci respectivul tabel, respectiv detii cunostintele tehnice necesare), dar nu il manifesti printr-un comportament care sa conduca la livrarea rezultatului (al tabelului), nu se poate spune ca esti competent. Prin umare, este foarte corecta exprimarea paradoxala, aparent: Tabelul este in competenta lui, dar el nu are compententa sa il faca.

Definitia oferita intr-un articol de referinta pentru domeniu, competentele sunt: ”seturi de competente care sunt implicate efectiv in livrarea rezultatelor dorinte” (Bartram si colab., 2002, p.7). Seturi de astfel de compente sunt aranjate, de teoreticieni, in blocuri de comportamente ce trebuie sa fie exercitate pentru obtinerea unor rezultate intr-o anumita sarcina, denumite modele de compententa.

Intr-un alt articol, celebru pentru istoria acestor modele de competenta, denumit The Great Eight Competencies (2005), autorul Dave Bartram prezinta ceea ce el cele 8 mari clase importante de compententa, concepute a indica exhaustiv comportamentele necesare pentru a fi genera rezultatele dorite in activitatile din organizatii.
Cele 8 mari domenii de competente sunt: Conducere si Supervizare, Sprijin si Cooperare, Interactiune si Prezentare,

Analiza si Interpretare, Creare si Conceptualizare, Organizare si Executare, Adaptarea si Gestionarea Presiunilor si Antreprenoriat si atingerea obiectivelor.

Intreg articolul poate fi citit accesând sursa.