Practica si cunoasterea stiintifica a unui anumit domeniu nu sunt sincronizate. Mediul organizational nu beneficiaza in timp util de rezultatele cercetarilor institutiilor/persoanelor specializate. Mai mult, si din ratiuni oarecum legitime, companiile resping orice tentativa de a fi studiate, lasand cercetatorilor solutii extreme (cazul Monicai Heinz, in urma caruia aceasta a scris Etica muncii la romanii de azi).

De partea lor, autorii limiteaza accesul la studiile facute publicandu-le contra cost in comunitatile profesionale din care fac parte. Un exemplu in acest sens este ScienceDirect (o biblioteca virtuala care centralizeaza jurnale stiintifice si carti din toate ariile curiculare). Portalul (construit in jurul unui motor de cautare) pune la dispozitie o serie de instrumente si aplicatii care faciliteaza gasirea rapida a materialelor cautate. Un punct forte: sunt postate si studii de data foarte recenta. Un aspect dezavantajos: 90% din articole costa peste 30 USD, folosirea lor ulterioara implicand alte costuri.

Am gasit un studiu finantat de Academia Britanica, publicat in ianuarie 2012, despre transferul conceptelor si practicilor HR in multinationalele din Romania. Cercetatorii recurg la aspecte sociologice si de management pentru a demonstra impactul a trei vectori asupra formei pe care o ia managementul resurselor umane in multinationale. Vectorii sunt: tara de origine (“patria” multinationalei), expatii si “tara gazda” (Romania). Acestia unesc la randul lor trei dimensiuni:filosofia multinationalei (asa cum s-a format ea in tara de origine), agentii transferului(expatii) si mostenirea culturala a tarii gazda.

Concluzia studiului e predictibila: transferul conceptelor si practicilor HR in multinationale este profund influentat de mostenirea culturala a spatiului respectiv. Ipoteza autorilor este “confirmata”: amprenta comunismului se simte puternic, scotand la iveala o serie de cicatrici ale managerului roman postcomunist: lipsa spiritului de initiativa, comportament banuitor, teama de a iesi in evidenta si de a-si asuma riscuri, prefacatoria, apelul la nepotism, nevoia de a fi supervizat.

Suspectez  totusi o urma a “efectului de validare” (obiectivitatea e obstructionata din dorinta de a valida propria ipoteza). Cercetatorii ignora alte variabile semnificative cum ar fi: sistemul de educatie, carentele programului national de dezvoltare a resurselor umane, conditiile economice ce duc la nesiguranta locului de munca.

Va recomand sa parcurgeti studiul intreg, care dincolo de aspectele sus mentionate ridica o serie de noi problematici pe tematica managementului resurselor umane in Romania. Cateva dintre acestea sunt: lipsa preocuparilor stiintifice in HRM,  nevoia aprofundarii  “portabilitatii conceptelor si practicilor”, importanta HR-ului ca partener strategic (HRBP).

Citarea standard impusa pentru studiul de mai sus este: Dalton, K., & Druker, J., Transferring HR concepts and practices within multi-national corporations in Romania: The management experience, European Management Journal (2012). Daca subiectul intereseaza, pot oferi citate din studiu in comentarii pentru a porni o discutie pe tema asta.