Ni se întâmplă des să rămânem fără motivație și să nu mai găsim energia necesară pentru a acționa, chiar dacă ințial o activitate ne umplea de entuziasm și energie și ne făcea să ne dăm jos din pat dimineață cu poftă de viață. Indiferent că este vorba de o activitate din aria profesională sau personală, senzația este aceeași, indiferent ce-am face, nivelul motivației scade în timp.

Și totuși, vedem în jurul nostru oameni care reușesc să mențină activități în programul lor, chiar și încărcat, pentru perioade lungi de timp. Chiar dacă este vorba de o activitate profesională, sau de una recreativă, indiferent de vremea de afară sau dacă Mercur este retrograd, activitatea respectivă rămâne acolo în program. Care este secretul lor?  

Dacă stăm să ne uităm cu atenție la motivație, o să ajungem la concluzia că aceasta nu este suficientă de una singură. Da, este într-o anumită măsură importantă și nu este nimic în neregulă să o căutăm, pentru că motivația, la baza ei, este pur și simplu dorință - dorință de a face, de a fi. Problema apare dacă ne concentrăm DOAR pe motivație.

De ce nu ar trebui să ne concentrăm doar pe motivație?

* Motivația este inconsecventă - Nu-i așa că ar fi extraordinar dacă am simți tot timpul același nivel de motivație? Din păcate, lucrurile nu stau așa, realitatea este alta și vor fi tot timpul momente când nu o să simțim același nivel de motivație, chiar dacă este vorba de o activitate importantă pentru noi, sau un comportament aliniat cu valorile și cu scopul nostru, în ciuda faptului că ne considerăm a fi persoane extrem de motivate.

* Motivația se bazează pe mulți factori - Motivația nu este de încredere, deoarece se bazează pe atât de mulți factori pe care nici nu îi putem cunoaște și nici nu sunt în controlul nostru, ca de exemplu:

      x Factori interni - nivelul de energie, emoțiile și gândurile;

      x Factori externi - evenimentele care pot fi adesea în afara controlului nostru.

* Credința limitativă „Trebuie să fii motivat ca să acționezi” - Problema în a ne baza pe motivație și a ne concentra pe aceasta este că ne poate face să așteptăm să apară motivația pentru a acționa. S-ar putea să credem că, dacă nu suntem motivați, atunci nu ar trebui să acționăm pentru atingerea obiectivelor noastre.

* Motivația este limitată - Motivația se poate baza adesea pe voință. Problema cu voința este că este o sursă finită, care poate fi epuizată.

Există modalități mai bune și mai fiabile pentru a ne face să acționăm – pentru că acesta este dezideratul SĂ ACȚIONĂM. Acele modalități se referă la tehnici și instrumente pe care le folosim pentru a ne stabili și defini obiectivele într-un mod care să ne ajute la fixarea lor în comportamentul nostru ca obiceiuri.

Disciplina ne poate ajuta în atingerea obiectivului mai mult decât ar putea-o face motivația

Disciplina respectării planului stabilit pentru a atinge un obiectiv ne poate ajuta în atingerea obiectivului mai mult decât ar putea-o face motivația.

Instrumentele și tehnicile pentru stabilirea și definirea obiceiurilor sunt multe, iar printre acestea se numără și:

* Tehnica GROW pentru stabilirea obiectivelor

* SMART și HARD pentru definirea obiectivelor

Tehnica GROW este un model de coaching ce poate fi folosit cu succes în stabilirea obiectivelor, și este pusă în aplicare sub forma unei conversații în care este adresat un set de întrebări structurat pe cele patru arii reprezentate de acronimul GROW:

G – Goal (obiectiv) – etapă în care se fixează obiectivul, se conștientizează motivul pentru care atingerea obiectivului este important și se stabilesc indicatorii ce vor fi monitorizați pentru evaluarea progresului și a succesului;

R – Reality (realitate) – etapă în care se ia pulsul realității, se trece în revistă ce a mers bine și mai puțin bine până în momentul prezent în vederea atingerii obiectivului;

O – Options (opțiuni) – etapă în care se identifică opțiunile de activități pentru atingerea obiectivului și se evaluează beneficiile, costurile și riscurile fiecărei opțiuni;

W – Will/Way forward (traseul viitor) – etapă în care se alege opțiunea potrivită contextului, se stabilesc pașii următori, se identifică potențiale obstacole și modalități de a le depăși.

Tehnicile SMART și HARD sunt folosite pentru definirea obiectivelor odată stabilite, după cum urmează:

* SMART – acronimul vine de la:

S – specific – Un obiectiv ar trebui să fie legat de o activitate specifică sau de o succesiune de activități specifice;

M – măsurabil – Un obiectiv ar trebui să aibă definiți indicatorii pe care îi putem urmări pentru a monitoriza progresul;

A – acționabil – Ar trebui să existe sarcini sau acțiuni clare pe care le putem întreprinde pentru a progresa către atingerea obiectivului;

R – Relevant – Un obiectiv ar trebui să se bazeze pe un „de ce” sănătos și solid;

T – pentru legătura cu timpul – Obiectivul ar trebui sa fie legat de o perioadă de timp în care ne-am hotărât să atingem obiectivul.

* HARD este un cadru care pune accent pe stabilirea unor obiective provocatoare și motivate emoțional. Folosim această tehnică pentru definirea obiectivelor ce necesită un nivel mai ridicat de seriozitate și de determinare, care ne vor împinge limitele, care vin și cu un risc mare de eșec, dar si cu o satisfacție crescută odată ce ne atingem obiectivul. Obiectivele HARD sunt obiectivele pe care ni le stabilim pe termen lung, și sunt mai provocatoare decât stabilirea obiectivelor pe termen scurt. Acronimul HARD vine de la:

 H – Heartfelted (sincer) – Un obiectiv sincer este semnificativ și aliniat cu valorile și credințele de bază ale unui individ, este condus de pasiune, scop și motivație personală și poate oferi un sentiment de împlinire și scop atunci când este atins.

 A – Animate (animat) – Un obiectiv animat inspiră și energizează o persoană să ia măsuri, astfel încât să ajute persoana să-și mențină concentrarea și motivația pe termen lung, chiar și atunci când se confruntă cu obstacole sau eșecuri. Pentru a defini acest aspect al obiectivului se folosesc tehnici de vizualizare pentru a da dimensiuni extinse obiectivului care să răspundă la întrebări precum „ce/pe cine o să vezi în jurul tău?”, „ce o să auzi?”, „ce o să miroși?”, „cum o să se simtă corpul?”, „ce o să gândești”, etc.

R – Required (necesar) – Când un obiectiv este necesar, motivul din spate este unul sănătos, ceea ce poate ajuta o persoană să rămână concentrată și motivată, oferind o direcție și un scop clar.

D – Difficult (dificil) – Când un obiectiv este dificil, acesta îl scoate pe individ din zona de confort, îi cere să crească și să dezvolte noi abilități. Un obiectiv dificil poate fi intimidant, dar poate fi și îmbucurător, oferind un sentiment de realizare și încredere atunci când este atins.

Aceste tehnici și instrumente pot fi completate de setarea unor ancore mentale sau stabilirea unui parteneriat pentru responsabilizare în proces.

Ancorele reprezintă o legătură neuro-asociativă, o conexiune care se realizează între un stimul (vizual, auditiv, tactil, verbo-motor) și o stare afectivă ce poate fi folosită pentru accesarea resurselor interne în momentele în care avem nevoie de acestea pentru a acționa în vederea efectuării activităților care ne duc mai aproape de atingerea obiectivului nostru.

Parteneriatul pentru responsabilizarea pe proces poate fi reprezentat de suport pe care îl putem primi din partea unui mentor sau coach (în funcție de complexitatea obiectivului sau nivelului de importanță al obiectivului), sau chiar din partea unui prieten, coleg sau membru al familiei.