Limbajul pe care îl folosim în viața de zi cu zi reprezintă și influențează modul în care trăim lumea noastră. Încercăm să captăm gânduri, idei și să descriem ceea ce vedem în jurul nostru folosind cuvinte. Inevitabil, lucrurile se „pierd în traducere”.

Pierdem informații prin generalizări, ștergere de informații și distorsiuni cognitive.

Distorsiunea se produce atunci când unor aspecte ale ideilor și experiențelor li se acordă mai multă greutate și concentrare decât altora. Cu toții facem asta atât conștient, cât și inconștient, iar modul în care facem acest lucru reflectă convingerile noastre fundamentale despre noi înșine, alții și lume.

Iată o listă cu câteva distorsiuni cognitive. Pe care dintre acestea le practici în mod curent?

1. Gândirea totul sau nimic

A vedea lucrurile ca alb sau negru, corect sau greșit, fără cale de mijloc. În esență, dacă nu sunt perfect, atunci sunt un eșec.

Exemple:

Nu am terminat de scris acea lucrare, așa că a fost o pierdere totală de timp.

Nu are rost să joc dacă nu sunt 100% în formă.

Nu au venit, nu sunt de încredere!

2. Suprageneralizare

Folosind cuvinte ca „întotdeauna”, „niciodată” în legătură cu un singur eveniment sau experiență.

Nu voi primi niciodată acea promovare.

Ea face mereu asta.

3. Minimalizarea sau catastrofizarea

A vedea lucrurile mai dramatice sau, din contră, mult mai lipsite de importanță decât sunt, creând adesea o „catastrofă”.

Pentru că șeful meu i-a mulțumit public, ea va primi acea promovare, nu eu (chiar dacă am avut o evaluare grozavă a performanței și tocmai am câștigat un premiu din industrie).

Am uitat acel e-mail! Asta înseamnă că șeful meu nu va mai avea încredere în mine, nu voi primi acea mărire și soția mea mă va părăsi.

4. „Ar trebui”!

Folosind „ar trebui”, „trebuie”, „trebuie să” pentru a te motiva, te simți vinovat atunci când nu reușești.

Ar fi trebuit să fac pictura în acest weekend.

Ar fi trebuit să fie mai atenți la sentimentele mele, ar trebui să știe că asta m-ar supăra.

5. Etichetare: atașarea unei etichete negative pentru tine sau pentru alții în urma unui singur eveniment.

Nu i-am rezistat colegului meu de muncă, sunt atât de prost!

Ce idiot, nici nu am reușit să anticipez chestia asta!

6. Trecerea rapidă la concluzii

Citirea minții: presupuneri negative despre modul în care oamenii te văd fără a avea dovezi sau sprijin real.

Prietenul tău este preocupat și nu te obosești să afli de ce. Te gândești:

Crede că exagerez din nou sau încă nu m-a iertat că i-am spus lui Alex despre boala lui.

Ghicitor: Efectuarea de previziuni negative despre viitor fără a avea dovezi sau sprijin real.

Nu voi putea să-mi vând casa și voi rămâne blocat aici (chiar dacă piața imobiliară este bună).

Nimeni nu va înțelege. Nu voi mai fi invitat niciodată (chiar dacă sunt prieteni).

7. Reducerea pozitivului

Nerecunoașterea pozitivului. Să spui că oricine ar fi putut să o facă sau să insiști că acțiunile tale pozitive, calitățile sau realizările nu contează.

Asta nu contează, oricine ar fi putut să o facă.

Am redus fumatul de la 40 de țigări pe zi la 10. Nu contează pentru că încă nu m-am lăsat complet.

8. Vină și personalizare

Te învinovățești atunci când nu ești pe deplin responsabil sau dai vina pe alții și negi rolul tău în situație:

Dacă aș fi fost mai tânăr, aș fi obținut postul.

Dacă nu aș fi spus asta, ei nu ar fi...

Dacă nu ar fi țipat la mine, nu m-aș fi supărat și nu aș fi avut acel accident de mașină.

9. Raționamentul emoțional

Simt, deci sunt. Presupun că un sentiment este adevărat fără a săpa mai adânc pentru a vedea dacă acest lucru este corect:

Mă simt așa un idiot (trebuie să fie adevărat).

Mă simt vinovat (probabil că am făcut ceva greșit).

Mă simt foarte rău că țip la partenerul meu, cred că sunt cu adevărat egoist.

10. Filtru mental

Permiterea (stăruirii asupra) unui detaliu sau fapt negativ să ne strice bucuria, fericirea, speranța etc.

Ai o seară grozavă cu prietenii, dar puiul tău a fost prea puțin gătit și asta a stricat toată seara.

Ce sens dăm noi experiențelor respective și cum ne raportăm la ele?

Cum putem reuși să nu mai distorsionăm realitatea?

În majoritatea cazurilor. experiențele noastre anterioare, mediul în care am crescut, am învățat, prietenii, familia, școala și-au pus amprenta, și nu întotdeauna în mod pozitiv, asupra felului în care noi percepem realitatea. De aici și situațiile expuse mai sus. Cel mai important lucru pe care-l putem face este să ne raportăm la situații în funcție de contextul acestora, nu în funcție de trecutul nostru în care poate am experimentat o situație similară.

Un alt lucru pe care-l putem face este să devenim (mai) conștienți de cine suntem și de momentul prezent, să ne conștientizăm blocajele, fricile, limitările și să lucrăm cu acestea pentru a le elimina sau pentru a învăța să le gestionăm mai bine.

Și nu în ultimul rând, să ne întrebăm de unde ne vin reacțiile și de ce, conform principiului că nu există efect fără o cauză. Cu cât identificăm mai repede de ce-ul, respectiv cauza, putem să și găsim soluții mai rapide și mai eficiente fără a ne mai bloca în scenarii.