Sursa foto

Una dintre nebuniile părintești ale ultimilor ani este înscrierea copilului de la o vârstă cât mai fragedă la cursuri de limbi străine. Lasând la o parte bizareriile care se predau în acești ani chiar din timpul grădiniței unor copii care abia înțeleg cum îi cheamă (de genul japoneză, chineză sau chiar germană), majoritatea părinților se orientează către limba engleză.

Este, până la urmă, încă limba oficială a Uniunii Europene. Limba de care se agață speranțele adulților că cei mici vor prinde, poate, o slujbă plătită bine, de preferat peste hotare. Limba trecutului, a prezentului sau a viitorului.

Sunt slabe șanse ca studiul efectuat de către profesorii Nils Jäkel și Markus Ritter de la Universitatea Ruhr Bochum să aibă deci vreo influență asupra unor părinți hotărâți să le asigure celor mici toate șansele.

Chiar și așa, rezultatele studiului care a durat patru ani (2010 – 2014) și a evaluat 5.130 de elevi sunt clare:  copii care încep să studieze engleza în clasa întâi au rezultate mai slabe decât cei care se apucă de treabă prin clasa a treia.

Studiul, efectuat în mare parte în Germania, o țară în care se vorbește o limbă înrudită cu engleza, este sprijinit și de rezultate similare venite din Spania, de exemplu, unde s-a dovedit că orele timpurii de engleză nu dau rezultate pe termen lung.

Acest fenomen se petrece din mai multe motive, susțin cercetătorii potrivit Science Daily. Mai întâi pentru că deși copii sunt capabili să asimileze informația, modalitatea de predare, respectiv timpul foarte scurt alocat orelor de engleză nu îi implică complet pe cei mici în materia studiată.

În al doilea rând, există o foarte mare diferență între modalitatea jucăușă de predare în clasele mici și cea structurată din clasele de gimnaziu. Copiii își pierd interesul pe parcurs, și odată cu el și cam tot ce au învâțat în clasele mici.

Recomandările celor care au realizat studiul vizează introducerea englezei în viața copiilor în clasa a treia, cu foarte mult timp dedicat studiului. Sau, poate, așa cum vedem deja și la noi în țară, de la vârste fragede, dar în modalitatea bilingvă aleasă de unii părinți pentru a vorbi cu copii lor tot timpul.