De câte ori nu ai auzit până acum „Ce nu te doboară, te face mai puternic"? De câte ori nu ai considerat că soarta îți este potrivnică, că nu ți s-au aliniat planetele, că are mereu cineva ceva împotriva ta, că ți se coace ceva etc.? De câte ori nu ai auzit că nu vei reuși, că visezi frumos, că nu ești capabil? Când erai copil, de câte ori nu ți s-a spus ție sau nu ai auzit în jurul tău expresii de genul: „se va alege praful de tine, nu ești în stare de nimic, nu faci nimic toată ziua, dacă nu eram eu să te ajut nu reușeai, de ce colegul a putut și tu nu poți"? 

Eu am auzit de foarte multe ori toate aceste lucruri, și le-am și trăit. Mai mult, am văzut și simțit deseori cum unii oameni se alimentează din a le face celorlalți zile fripte, mai ales la locul de muncă. Mi-a luat ceva timp să înțeleg cum gândim, de unde gândim, de unde ne vin aceste reacții și aceste comportamente deloc constructive nici pe plan personal, nici profesional.

Unii oameni își clădesc viața folosindu-se de adversitate, alții o lasă, la propriu, să-i doboare, neștiind cum să facă față acesteia. De curând am auzit acest citat:

Una dintre cele mai bune oportunități pe care le puteți primi în viață este să fiți subestimați.

Nu știu cum vă sună vouă asta, dar mie îmi sună foarte puternic. Mult mai puternic decât cel cu șutul în dos. 

Haideți să facem un exercițiu și vă rog să vă amintiți acum unul dintre momentele de acest gen, în care ați fost subestimați, și care a fost impactul asupra voastră. 

Unul dintre oamenii care pe mine m-au inspirat să nu renunț niciodată, de când l-am descoperit, a fost Steve Jobs, care, în 2005, în Stanford Commencement Address, a afirmat ceva extraordinar de real: „...uneori viața te va lovi în cap cu o cărămidă. Nu-ți pierde credința."

Pe cât de mult succes a avut, pentru că a avut, nu a ajuns la acel nivel stând degeaba. Nu a ajuns atât de sus cu toată lumea alături de el încurajându-l și crezând în el. De-a lungul carierei sale s-a lovit de câteva obstacole majore, dar cele mai mari aș spune că au fost:

- Concediat de la Apple în 1985 - compania pe care a creat-o;

- ... în esență, a fost concediat pentru că a fost el însuși, autentic;

- Trădat de oameni pe care i-a iubit, și nu o dată;

- Diagnosticat cu cancer pancreatic în 2004. 

Din afară acestea pot apărea situații extreme, dar pentru Steve au reprezentat cele mai puternice motivații. De exemplu după ce a fost diganosticat cu cancer a ieșit pe piață cu IPhone și IPad. Deci iată cum cele mai groaznice circumstanțe pot scoate ce este mai bun din oameni. Iar cazul lui Steve Jobs nu este singular. Cunosc foarte mulți oameni care trecând prin tragedii, drame personale, situații critice, discriminare, hărțuire, abuzuri de tot felul etc. și-au revenit mult mai puternici, mai hotărâți, mai dornici să-și trăiască viața, să-și atingă potențialul maxim, să dăruiască, să facă lucruri pentru ei și pentru cei din jur. Și eu la rândul meu am trecut prin multe, și mi-a fost extrem de greu, mai ales că au fost momente în care m-am luptat singură, și de multe ori sunt întrebată cum am reușit și cum reușesc să fiu mereu optimistă, veselă, să realizez ceea ce-mi propun. 

În mod evident că nu pentru toți oamenii astfel de situații își pun amprenta în același mod, iar unii devin de succes fără a trece prin acestea, dar ideea pe care mi-aș dori să o reținem de aici este de ce multe ori ceea ce ni se poate părea un capăt de lume de fapt poate deveni motorul principal pentru ceea ce urmează. Ca în cazul meu, în care toate dificultățile au fost transformate în oportunități și lecții care au contribuit major la cine sunt azi. 

A fi criticat, a fi subestimat, a face față dubiilor și incertitudinilor nu este mereu ceva rău. Din contră, poți profita să faci un pas în spate, să te analizezi mai bine, să ceri feedback, să te consulți cu alți oameni, să te cunoști mai bine și să vezi în ce măsură poți schimba lucrurile pentru a deveni mai bun în ceea ce faci și în cine ești, ca om. Nu este deloc ușoară introspecția, mai ales după foarte mulți ani în care poate ai făcut lucrurile într-un anume fel, crezând că este bine și vine cineva sau ceva și-ți demontează aceste credințe. Dar credințele pot fi limitative și te pot ține într-o zonă în care niciodată nu vei evolua dacă nu faci un pas să încerci și altceva. 

De asemenea cred că este esențial să te înconjori de oameni care te pot ajuta să crești, să evoluezi, să înveți. Relațiile nu te definesc, dar te pot ajuta să "te construiești."

În plus ce satisfacție mai mare poți să ai atunci când ai reușit nu în ciuda, ci datorită lipsei de încredere și a subestimării din partea celorlalți? Amintește-ți mereu să te pui și pe tine în prim plan, pentru că viața ta este despre tine, nu despre ceilalți.