Monitorizarea angajatilor este un subiect foarte sensibil, care ofera argumente valide de ambele parti. Companiile au dreptul sa se asigure ca oamenii pe care ii angajeaza si pe care ii platesc nu folosesc echipamentele de la serviciu in scopuri personale sau care sa deterioreze reputatia afacerii. Pe de alta parte, o atmosfera de tip “Big Brother” poate crea paranoia, distragand atentia salariatilor de la ceea ce au de facut si demonstreaza un nivel ridicat de neincredere a managementului in propriii angajati.

Monitorizarea include o serie intreaga de metode pentru a verifica ce fac angajatii la birou, de la dispozitive video, la verificarea mailului, iar pe masura ce tehnologia avanseaza, tot mai multe companii folosesc un soft prin intermediul caruia se informeaza despre activitatile salariatilor la birou.

Potrivit unui studiu recent, trei sferturi dintre companiile chestionate au recunoscut ca folosesc un astfel de sistem si au admis ca au concediat angajati pe baza acestor monitorizari, pentru comportament inadecvat pe Internet.

Dar, desi aproape toata lumea isi urmareste angajatii, companiile sunt foarte secretoase in privinta acestui aspect, in special din cauza problemelor de etica si chiar de legalitate, pe care subiectul le ridica.

Pe de-o parte, in multe situatii, in diferite spete, angajatii au castigat in instanta procese privind dreptul la intimintate si intruziune in viata privata.

Pe de alta parte, tendinta este sa se considere ca tot ce face fiecare dintre noi la serviciu cu echipamentele de serviciu nu se incadreaza ca fiind viata privata. Cel mai recent exemplu in acest sens este cel in care Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO) a decis, la inceputul anului, ca angajatorii au dreptul sa monitorizeze corespondenta privata a angajatilor lor, trimisa in timpul programului de lucru.

Si pe oricare dintre parti ai intreba-o, ambele au dreptate. Companiile sustin ca au dreptul sa verifice daca angajatii lor se concentreaza la ceea ce au de facut si nu pierd timpul la serviciu in detrimentul productivitatii, iar angajatii au dreptate cand spun ca se simt urmariti si ca li se violeaza intimitatea.

Argumente pro

Stoparea comportamentelor inadecvate. Potrivit unui studiu Nielsen, realizat pe angajatii unor mari corporatii ca IBM, Apple si AT&T, acestia obisnuiau sa intre pe site-ul revistei Penthouse “de mii de ori” pe luna. Desi site-urile pornografice sunt tinta celor care-si monitorizeaza angajatii, site-urile de jocuri video sau chiar retelele de socializare au devenit si ele o problema majora, distragand atentia salariatilor si scazand productivitatea.

Protejarea proprietatii companiei. Multe dintre companii monitorizeaza mailurile angajatilor pentru a preveni furtul de proprietate si de informatii interne. Transferul de mailuri catre terti poate dezvalui secrete din interiorul companiei si poate conduce la pierderi insemnate de bani. Un astfel de caz a avut loc la Hewlett-Packard in urma cu cativa ani, cand compania a angajat detectivi particulari pentru a investiga o serie de scurgeri de informatii confidentiale. In urma investigatiei, sase membri ai managementului au fost concediati.

Mentinerea profesionalismului in corporatie. Lipsa unei monitorizari poate duce la crearea unui mediu de lucru ostil, in care pot fi trimise mailuri cu glume deplasate, remarci rasiste sau alte materiale considerate ofensatoare si care pot aduce seriose probleme juridice companiei.

Argumente contra

Invadarea intimitatii. Pentru ca angajatii au si pauze la locul de munca, inevitabil in aceste pauze vor folosi echipamentele de serviciu pentru a se relaxa sau pentru a rezolva unele probleme personale. Exista intotdeauna o zona gri in care angajatul poate face aceste lucruri fara a atrage atentia managementului si fara a prejudicia interesele companiei.

Lipsa corectitudinii.

Intreg articolul poate fi citit accesând sursa.