Share
”Nu știu” sau ”Ajutor” – slăbiciune sau putere?
De foarte multe ori observăm oameni în jurul nostru care par stânjeniți atunci când trebuie să spună „nu știu” sau să ceară ajutorul celor din jur, fie că este vorba de un context personal sau de unul profesional. Sigur că, uneori, nu avem pe cine să întrebăm sau cui să cerem ajutorul. Alteori, pur si simplu, din diferite motive, alegem să nu facem acest lucru, chiar dacă ar fi mai eficient și constructiv și chiar simțim că nu mai facem față singuri, ne simțim copleșiți. Din ce motiv ezităm să spunem „Nu știu” sau „Ajutor”? Motivele pot fi numeroase, iar în cele ce urmează vă invit să analizăm câteva dintre ele și să vedem cum putem gestiona situațiile respective.
Un prim motiv pentru care nu cerem ajutorul poate fi legat de faptul că încercăm permanent să menținem o anumită imagine față de ceilalți - imaginea unui om puternic, independent, care în orice situație face față cu succes oricăror probleme, care își ascunde nevoile sau vulnerabilitățile. Asta înseamnă din punctul nostru de vedere un om puternic – un om care se descurcă singur în orice situație, fără să ceară ajutor celor din jur, fără să se arate slab și vulnerabil prin faptul că cere ajutorul. Prin urmare, pentru un astfel de om, a cere ajutor este echivalent cu a fi slab în fața celor din jur, este rușinos, pentru că este un moment în care se arată vulnerabil. Aici vorbim de ceea ce se cheamă drivere comportamentale și ne influențează comportamentul - de fapt, despre o serie de convingeri, pe care noi le-am preluat din mediu pe măsură ce am crescut, de la persoane relevante pentru noi și pe care le-am internalizat. Aceste convingeri ajung de cele mai multe ori să ne influențeze semnificativ, iar una dintre acestea este chiar „Fii puternic!”.
Acest driver comportamental – „Fii puternic!” poate fi uneori responsabil de faptul că încercăm să păstrăm în fața celorlalți o anumită imagine și încercăm cu orice preț să ne descurcăm singuri. Nu ne permitem să părem slabi în fața celorlalți. Doar că aici problema provine de fapt din modul în care definim puterea și ce înseamnă un om puternic. Puterea nu înseamnă neapărat să facem totul singuri, cu orice preț, ci mai degrabă înseamnă să avem capacitatea să recunoaștem când suntem depășiți de situația cu care ne confruntăm și altcineva poate face lucrul respectiv mult mai bine decât noi. De fapt, puterea reală vine din conștientizarea și acceptarea propriilor limite. Presupune curaj ca uneori să accepți faptul că nu știi sau nu poți și să lași pe altcineva să ducă la capăt activitatea respectivă.
Dacă identificăm la noi o astfel de convingere – „trebuie să fii puternic în orice situație” – merită să conștientizăm, ca prim pas, faptul că este posibil să o fi preluat la un moment dat din mediul în care am crescut/ne-am format și chiar dacă, la acel moment, ea ne-a fost utilă nouă sau celor de la care am preluat-o, acum mai degrabă creează probleme dacă o aplicăm automat, în orice situație. Dacă în momentul în care am preluat această convingere nu aveam de ales și a trebuit să fim puternici singuri, cu orice preț, acum putem alege în ce situații este totuși benefic să cerem ajutorul.
Pe de altă parte, o astfel de atitudine, de a ezita să spunem „nu știu” sau să cerem ajutorul, își poate avea una dintre surse fie într-un mediu foarte competitiv, în care este important să fii pus la punct cu toate, să fii în orice moment pregătit, fie în ceea ce vedem și trăim uneori chiar din școală, presiunea notelor, de a ști tot, de a fi cel mai bun. La școală, atunci când nu știam, automat primeam o notă mică, ceea ce, pentru unii dintre noi, era echivalent cu „tu ca om nu ești suficient de bun”. Prin urmare, ducem mai departe în viața de adult ideea că nu este în regulă să spunem că nu știm, prin urmare, să arătăm că nu suntem perfecți și nu știm tot. Cum putem schimba lucrurile dacă acesta este motivul pentru care refuzăm să acceptăm și să cerem ajutorul? Este necesar să conștientizăm faptul că nu suntem suficient de buni doar într-un anumit aspect, legat de competențele și cunoștințele noastre specifice, iar aceasta nu înseamnă că noi ca oameni nu suntem suficient de buni.
Un alt motiv pentru care nu spunem „nu știu” sau nu cerem ajutorul poate fi legat și faptul că ne simțim vulnerabili atunci când suntem nevoiți să cerem ajutorul cuiva, mai ales daca vorbim de zona profesională și poate și de un mediu extrem de competitiv, in care faptul că nu știm și cerem ajutorul se „poate întoarce împotriva noastră” la un moment dat. Legat de vulnerabilitate, avem practic două direcții de explorare a problemei.
- Pe de-o parte, merită să reflectăm la ce anume ne face să fim reticenți în a ne arăta vulnerabili în fața celorlalți și pe de altă parte, dacă ne este teamă să ne arătăm niște limite și vulnerabilități față de ceilalți, pentru că acestea ar putea fi folosite împotriva noastră, merită să ne pună pe gânduri legat de mediul în care trăim și acționăm, care în acest caz poate fi toxic și/sau hipercompetitiv.
- Din perspectivă managerială, un mediu în care oamenii din echipă sunt reținuți în a vă cere ajutorul sau în a-și cere reciproc ajutorul poate fi un semnal de alarmă – însemnă că mediul creat în echipă este unul care nu permite vulnerabilități, poate fi unul extrem de competitiv și dur, care nu permite greșeli sau slăbiciuni, iar acest fapt în sine poate deveni o slăbiciune pentru echipă.
Indiferent de motivul pentru care ezităm să spunem „nu știu” sau să cerem ajutor, merită să reflectăm la ce anume ne oprește să facem acest lucru și să redefinim noțiunea de putere sau slăbiciune. Este important sa evaluăm în funcție de propriile limite și de a accepta când cei din jur pot fi alături de noi, ajutându-ne, sau pot face anumite lucruri mai bine decât am fi putut noi să le facem.
Read all the articles about
Human behaviourUndelucram.ro Contributor
Ofelia Neagu
More articlesShare
What I read is worth it:
Comments
0 comments
Access your account and add your comment
Human behaviour
Subscribe to the Newsletter
Read articles of interest from Undelucram.ro contributors