Sursa foto: Cariereonline.ro

Orele suplimentare, plătite sau nu, au devenit în România, și probabil și în alte țări, la fel de sfinte pentru angajatori ca și programul de la opt la cinci. Atât de mult încât zeci de modele de CV-uri accesibile la un click distanță conțin rubrici speciale în care angajatul să-și manifeste disponibilitatea de a sta peste program. Ba chiar, în anumite cazuri, se vorbește despre acestea încă de la interviu.

Sunt studii însă care ne spun că lucrurile nu stau întotdeauna așa. De-a lungul anilor, diverse lucrări au fost realizate pentru a confirma sau infirma mitul care spune că orele suplimentare aduc un plus de valoare muncii depuse de angajat.

Ultimul astfel de studiu vine de la Universitatea Stanford și arată, pe scurt, că productivitatea unui angajat scade pe măsură ce lucrează mai mult. Mai exact, pornind de la ceea ce în domeniile de activitate care presupun termene limite se numește „crunch mode”, cercetătorii de la Stanford au ajuns la concluzia că 60 de ore lucrate săptămânal dau rezultate mai proaste decât 40 de ore de lucru în aceeași perioadă.

Sunt mai multe motive care duc la această stare de fapt. Lipsa de somn și oboseala cronică afectează
funcțiile cognitive și, în cazuri extreme, pe cele motorii. După perioade lungi de lucru peste program apar stresul și depresia.

Afectată de munca suplimetară este și munca în timpul programului. Unui angajat suprasolicitat după program îi vor fi afectate și orele normale de lucru. Acesta va căuta, conform celor de Stanford, să se detensioneze plecând de la serviciu în mod aleatoriu, prelungindu-și cât mai mult posibil pauzele de masă și acordându-și pauze din ce în ce mai dese. Evident, eficiența muncii scade astfel și în timpul orelor normale de lucru.

La locul vostru de muncă, stați în mod constant peste program? Cum vă afectează acest lucru viața personală?