A primit diferite denumiri, in functie de tara. Generatia Serioasa in Norvegia, Generatia Ioan Paul al II-lea in Polonia sau Generatia care ii mananca pe batrani in China. Spania, cu o situatie economica deloc infloritoare, a numit-o Generatia Nu, Nu - nici munca, nici studii.

Americanii au denumit-o simplu Millennials, iar in Marea Britanie si Australia a fost etichetata Generatia Y.

In foarte multe cazuri, numele sub care este cunoscuta aceasta generatie, reflecta problemele carora trebuie sa le faca fata: datorii, somaj, saracie si indecizie.

Criza economica din 2008 a lovit necrutator aceasta generatie :

in Spania somajul se cifra in 2013 la 56%, recuperand foarte putin pana in 2017

tot in Spania, procentul celor care nu pot sa-si cumpere de mancare decat o data la doua zile a crescut cu 20%

salariul de 1.000 euro (considerat scazut inainte de 2008 in Europa) a ajuns la 600 - 700 de euro si este considerat excelent, daca ai si un post full time

in Grecia, tinerii absolventi de facultate sunt Generatia 500 pentru ca atat vor castiga potrivit statului elen, care a stabilit drept salariu minim aceasta suma.

Cele mai smnificative denumiri au fost date de americani si englezi, care i-au mai definit si ca Generatia datorie (SUA) si Generatia inchiriere (Marea Britanie si Australia).

In Marea Britanie tinerii generatiei Y au fost loviti din doua directii - cresterea semnificativa a preturilor la case si somajul. Daca in 1991 67% dintre tinerii cu varste intre 25-34 ani erau proprietarii unei case, in 2012 procentul a scazut la 43%.

Astazi, tinerii din Marea Britanie cheltuiesc 47% din venitul net pentru inchiriere, iar cei din Londra 72%.

Somajul in randul tinerilor englezi a atins cea mai mare cota din ultimii 20 de ani. Doar 14,4 % dintre tinerii intre 16-24 de ani lucreaza full time, in conditiile in care ei reprezinta 5,7% din potentialul fortei de munca al Marii Britanii.

Marele Vis Australian era reprezentat de posibilitatea de a avea foarte usor pamantul pe care sa-ti faci propria casa. Pentru tinerii australieni visul a disparut. In 1975, cu o valoare cumulata de trei venituri ale unei gopodarii puteai cumpara o casa in Sydney. Astazi ai nevoie de 12 ori mai multi bani. Un tanar australian de 25 de ani are nevoie de trei job-uri pentru a plati ratele unui credit ipotecar, imprumutandu-se si de la parinti pentru a se sustine.

In Japonia si China, peste 80% dintre tineri locuiesc cu parintii carora le dau o suma modica din venitul lor, restul folosindu-l pentru propriile nevoi. Mai mult, o cercetare recenta a scos la suprafata faptul ca 70% dintre tinerii chinezi nici nu se gandesc sa ceara bani parintilor pentru a cumpara o casa, continuand sa traiasca impreuna cu acestia si profitand de avantajele unei asemenea situatii.

In Statele Unite tinerii sunt definiti prin datorii:

- 40 de milioane de tineri au datorii privind studiile efectuate

- media unei datorii inregistrate de un tanar este de 29.000 de dolari

- datoria cumulata de tinerii acestei generatii este de 1 trilion de dolari

- costul studiilor a crescut intre 1975 – 2010 cu 1.120%.

Referindu-se la aceasta situatie Lucia Dunn, profesor de economie la Ohio State University, atragea atentia ca: „Millennialii nu numai ca au datorii cu rate ridicate, dar le achita si foarte incet. Acesti tineri saraci termina studiile cu echivalentul unui credit ipotecar permanent.”

Nu este lipsit de interes sa mentionam faptul ca Generatia Y este comparabila ca marime cu cea dintre 1946 – 1964, sau baby boomers. De asemenea, in linii mari cele doua generatii pot fi considerate ca impartasesc aceleasi valori si isi doresc aceleasi lucruri.

In Marea Britanie si Australia isi doresc propria casa; in Spania si Grecia vor sa scape de somaj, iar in Statele Unite viseaza sa nu mai aiba datorii. Toti, indiferent de tara, isi doresc un viitor.

Academicianul spaniol Antonio Alaminos atrage atentia ca :„Majoritatea tineretului european nu-si doreste decat sa traiasca asa cum au trait parintii lor, intr-o societate de consum si sa li se dea ce li s-a promis de catre aceasta societate.”

Totusi, chiar in conditiile in care muncesc mai mult decat parintii lor si dovedesc flexibilitate si adaptabilitate la cerintele acestei societati, situatia actuala ne arata ca:

- exista cu 300% mai multe datorii ale tinerilor decat ale parintilor;

- fata de 1975 doar o jumatate dintre tinerii de pe glob au o casa (comparativ cu parintii);

- 1 din 5 tineri traieste in saracie.