Unii angajatori le adreseaza candidatilor intrebari foarte dificile, pentru a vedea daca stiu sa reziste in fata presiunii. Altii vor sa cunoasca mecanismul gandirii fiecarui aspirant. Oricare ar fi motivul lor, trebuie sa fii pregatit.    

In cartea sa, "301 Smart Answers to Tough Interview Questions", Vicky Oliver spune ca pentru a trece mai departe, trebuie sa-ti devansezi concurenta.
 

"Ai putea rivaliza cu o persoana care are de trei ori mai multa experienta decat tine sau dimpotriva, cu un individ care poate accepta acel job pe un salariu mult mai mic", explica Oliver. Una din cele mai bune modalitati prin care te poti diferentia este sa raspunzi inteligent la cele mai dificile intrebari.
 

I: Care este cea mai mare slabiciune a ta, care este o slabiciune, nicidecum o calitate secreta?
 

R: Sunt foarte nerabdator. Ma astept ca angajatii mei sa fie eficienti la maximum, chiar de la prima incercare. Daca esueaza, tind sa ii marginalizez si sa fac totul de unul singur.
 

Pentru a compensa aceasta slabiciune, am inceput sa imi pregatesc oamenii asa cum cred de cuviinta.
 

I: Ai putea sa preiei functia mea in urmatorii ani?
 

R: Poate peste 20 de ani, cand veti conduce intreaga companie si veti avea nevoie de un asistent fidel, care sa va ajute sa coordonati acest departament".
 

I: Ti-ai schimbat des joburile si carierele. De ce mi-as risca banii cu tine?
 

R: In calitate de "navetist profesional", va pot spune ca am acumulat multa experienta in timpul acestor migratii. Aceste calitati ma ajuta sa rezolv problemele intr-un mod cat mai eficient".
 

I: Daca ai lucra cinci ani in compania mea si nu ai fi promovat? Multi angajati nu sunt promovati. Nu ai fi frustrat?
 

R: Cred ca sunt ambitios, pragmatic. Cat timp voi continua sa muncesc si sa ma dezvolt pe functia mea, o sa fiu fericit. Companiile promoveaza oamenii in mod diferit si sunt sigur ca daca voi lucra pentru dumneavoastra, o sa fiu motivat multi ani de acum inainte.
 

I: Daca ai stiut ca lucrurile se vor deteriora in firma ta, de ce nu ai renuntat mai devreme la functie?
 

R: Am lucrat din greu ca sa imi pastrez jobul, in timp ce altii erau dati afara. Nu am avut timp sa caut alt job. Cu toate fuziunile din jur, disponibilizarile sunt la ordinea zilei. Am dat tot ce am avut mai bun!
 

I: Am vazut in CV ca ai lucrat la firma X timp de patru ani, ceea ce este excelent. Am observat totusi ca nu ai fost promovat. De ce?
 

R: X este o companie minunata si datorita contributiei mele si a echipei, lucrurile merg bine si acolo. Dar nu a fost mereu asa.
 

In primii doi ani, oamenii erau concediati in stanga si in dreapta si a trebuit sa tin de jobul meu.
 

Dupa ce firma si-a revenit, seful meu a obtinut un job excelent intr-o alta companie si X a avut nevoie de sase luni ca sa ii gaseasca un inlocuitor, care a venit insotit de oamenii sai... Am tinut cu dintii de jobul meu, dar nu era nimeni interesat de performanta mea.
 

I: Daca ai conduce o firma care produce X si piata s-ar confrunta cu probleme, ce ai face?
 

R: As cauta noi piete pentru produsul X si as discuta cu managerii, pentru a schimba produsul, astfel incat sa aiba o audienta mai mare.
 

I: Potrivit CV-ului tau, ai fost concediat de doua ori. Ce gust ti-au lasat aceste concedieri?
 

R: Dupa ce mi-am revenit dupa ambele socuri, m-am simtit mai puternic. Este adevarat ca am fost concediat de doua ori, dar am reusit sa ma ridic.
 

Moralul meu este foarte ridicat. Am fost expus la tot ce este mai dificil in aceasta industrie, dar tot imi doresc sa lucrez fara incetare!
 

I: Vrei sa imi spui ca la varsta de 40 de ani vei fi dispus sa accepti o pozitie entry-level, doar pentru a lucra in aceasta firma?
 

R: Uneori, trebuie sa faci un pas inapoi pentru a inainta in cariera profesionala. Un job entry-level ma va ajuta sa ma reinventez.
 

Diferenta salariala va merita toata stradania. Sunt gata sa iau totul de la inceput, in industria dumneavoastra.
 

I: Ai absolvit filozofia. La ce ti-a folosit aceasta disciplina in cariera ta?
 

R: Filozofia nu mi-a folosit la nimic in cariera mea de arhitect. M-a obligat insa sa fiu mai "filozof" in anumite abordari. Nu am privit niciodata inapoi, aceasta este cariera pe care mi-am ales-o.
 

I: Care sunt cele mai mari riscuri pe care ti le-ai asumat in anii recenti? Pe care le-ai trecut cu bine? Unde ai esuat?
 

R: Am lucrat la o mare firma de PR, unde viata era plictisitoare, dar confortabila. La un moment dat, am simtit ca nu mai invat nimic nou si m-am simtit plictisit. M-am alaturat unei firme mai mici, care activa de cinci ani pe piata. A fost o greseala fatala. Managerii nu stiau sa conduca nimic, nu aveau contacte in presa. Mi-am facut propriile contacte si am devenit singura persoana "cunoscuta" din acel loc. Promisiunile fata de clienti nu erau insa respectate si totul s-a soldat cu un fiasco.
 

Dupa sase luni, am sunat la o agentie de PR mai mare si "am cersit" vechiul meu job. Din fericire, seful nu ma inlocuise. M-au mustrat pentru lipsa mea de loialitate, dar m-au primit inapoi. Am lucrat acolo, dar m-am plictisit... si de aceea sunt astazi aici, in fata dumneavoastra.
 

I: Care crezi ca sunt riscurile si dezavantajele jobului pentru care aplici la noi?
 

R: Cred ca in situatia in care biroul se afla la mare distanta, angajatii nu vor comunica prea des cu sefii. Pe de alta parte, teleconferintele, emailurile, faxul, toate mijloacele de comunicare ne ajuta sa interactionam oricand, de oriunde.
 

I: Potrivit CV-ului tau, ai urmat un stagiu de pregatire la o mica firma bancara. Ai cerut si un job full-time? Ce s-a intamplat?
 

R: Da, am fost stagiar si am crezut ca voi ramane acolo, dupa absolvire. Totusi, firma a facut disponibilizari si lucrurile s-au deteriorat. Tot raul spre bine, as putea zice!
 

I: Am dori sa avem mai multe femei in companie, dar clientii nostri sunt din (tara X) si credem ca ar trebui sa angajam un barbat pe functia aceasta...
 

R: Cum adica? Cred ca sunt mai calificata decat oricine, fie barbat sau femeie. Cariera de diplomat a tatalui meu a presupus calatorii peste hotare pentru toata familia. As avea nevoie de un training mult mai scurt decat oricare american care a crescut aici si nu a vizitat niciodata o tara straina.
 

I: Cum arata locul tau de munca ideal?
 

R: Acesta este locul meu de munca ideal si tocmai de aceea am apelat la dumneavoastra. As vrea sa contribui la dezvoltarea companiei.
 

I: De ce ai stat atat de mult timp in somaj si de ce vrei sa te angajezi?
 

R: A trebuit sa stau cu copiii. Din fericire, am avut o mica afacere de consiliere a unor clienti din diverse companii.
 

I: Cate schiuri sunt inchiriate in fiecare an in SUA?
 

R: Exista 250 de milioane de oameni in SUA. Sa presupunem ca numarul schiurilor este de 15% din populatie, adica 37.500.000. Sa presupunem ca 21.175.000 detin schiurile, in timp ce 9.325.000 le inchiriaza. Sa adaugam numarul turistilor care schiaza, sa zicem, un milion. Astfel, inchirierile de schiuri ajung la 10.325.000.
 

Sa presupunem ca aceia care inchiriaza schiurile merg in trei excursii pe an. Inmultim trei cu 9.325.000 si obtinem 27.975.000, la care adaugam un milion. Total: 28.975.000.
 

I: Ce ai face daca ai dori sa angajezi o femeie sub comanda ta, dar seful mizeaza pe ajutorul unui barbat?
 

R: As recomanda un test de doua saptamani pentru ambii candidati, ca sa vedem cine ramane alaturi de noi.
 

I: Ce ai face daca ai lucra pentru cineva care iti fura toate ideile si profita de pe urma lor?
 

R: As incerca sa ii creditez pe ceilalti pentru ideile lor. Uneori, un gest frumos face cat 100 de razbunari.
 

Daca nu se rezolva, as prezenta ideile in fata sefului si as discuta cu plagiatorul respectiv.
 

Daca "hotul de idei" este chiar seful meu, ar fi mai greu. Pana la un anumit nivel, datoria mea este sa ii pun intr-o lumina buna pe sefi. Daca sunt recompensat cu promovari si prime pentru ideile mele, nu am de gand sa le confisc.
 

I: Cate ore lucrezi pe saptamana? De ce?
 

R: Lucrez mult si vreau ca toata lumea sa fie multumita. Este un principiu de al meu. Nu exista alta cale.
 

I: Consideri ca o companie are nevoie si de angajati mai putin pregatiti? Sau este mai bine sa aiba doar angajati de prima clasa?
 

R: Cred ca o companie are nevoie atat de angajati de top, cat si de cei care se afla in curs de invatare. Avem nevoie de "personajele secundare", care sa execute operatiunile zilnice, in timp ce angajatii de top se ocupa cu afacerile principale. Cand ai la indemana o companie formata doar din angajati superiori, o sa iasa cu scantei.
 

I: Te descurci singur sau nu?
 

R: Din fericire, detin un autocontrol desavarsit. Nu am depasit niciodata un deadline pe care mi l-am impus.
 

I: Aceasta agentie de publicitate se ocupa cu spoturile televizate. Observ ca in CV esti mai priceput la reclamele print. Esti in urma altor candidati, din acest punct de vedere. De ce ar trebui sa te angajez?
 

R: Reclamele print si tv reprezinta doar un mijloc de promovare, nimic mai mult. O idee geniala poate fi aplicata atat in print, cat si in tv. Va promit ca ideile mele se vor transfera excelent pe ecranul televizorului.
 

I: Ai prefera sa ai permisiunea sefului, inainte sa abordezi un nou proiect sau iti trebuie suficient de multa franghie, incat "sa te spanzuri"?
 

R: In prima mea saptamana petrecuta aici, l-as intreba pe seful meu daca pot sa abordez un anumit proiect. Daca el mizeaza pe persoanele care isi asuma riscuri, o sa accept "franghia". Daca imi spune sa ii prezint mai intai ideile si apoi sa le punem in aplicare, o sa ma conformez situatiei. Cred ca adevarata provocare este capacitatea de a te adapta la un mediu de lucru si in acest sens sunt flexibil.
 

I: Care a fost cea mai dificila situatie morala din cariera ta si cum te-ai descurcat atunci?
 

R: Am fost angajat de o doamna care dorea sa plece din companie. Am devenit persoana ei de contact in multe afaceri. Am apelat insa si la restul managerilor, pentru a fi la curent cu deciziile sefei. Astfel, am reusit sa pastrez situatia sub control si toata lumea a fost multumita, atat seful meu, cat si superiorii acestuia.
 

I: Hai sa discutam despre acel moment in care nu ai reusit sa respecti un deadline.
 

R: As povesti cu mare placere, dar nu am avut un asemenea moment.
 

I: Ai comis vreodata o greseala in urma careia compania ta a pierdut bani?
 

R: Sincer, nu, nu cred ca am comis o asemenea eroare majora. Puteti discuta cu fostii mei sefi.
 

I: Este mai important sa fii norocos sau priceput?
 

R: Cred ca este mai important sa fii norocos, desi calitatile iti pot oferi numeroase oportunitati. Desigur, la fostul job, increderea sefului meu a fost foarte importanta. Omul potrivit la momentul potrivit, cam la asta se rezuma norocul...
 

I: Cand crezi ca vei atinge apogeul carierei tale?
 

R: Nu cred in acest "apogeu". Eu ma bazez pe autocunoastere si recunoasterea acelui moment in care ai atins un obiectiv si treci la urmatorul.
 
 

I: Ai fost vreodata atat de ferm, incat colegii te-au descris drept "incapatanat" sau "inflexibil"?
 

R: Nu sunt timid si nici nu ma sperii usor si poate din cauza asta unii cred ca sunt "inflexibil". Totusi, acest adjectiv nu mi se potriveste, cu atat mai putin "incapatanat". Cred ca in cele din urma reusesc sa raman ferm si flexibil in acelasi timp.