Împărtășim cu bucurie povestea minunată a colegei noastre Adina, care a decis să facă diferența și să împărtășească experiența sa de viață. Ea a răspuns afirmativ chemării noastre pentru a sprijini campania dedicată persoanelor cu dizabilități, aducând astfel o notă specială de solidaritate.
Ultima poveste inspirațională, din cadrul campaniei Dizabilitatea este doar un cuvânt, noi inspirăm prin povești și experiențe este a colegei noastre Costin Adina Maria. Adina este colega noastră din Delgaz Grid de mai bine de 20 de ani și își amintește cu drag cum în anul 2002 a absolvit Universitatea „Petru Maior“ din Târgu Mureș, Facultatea de Științe și Litere, iar în anul 2003 s-a angajat în cadrul companiei.
Așa cum o știm cu toții Adina este o persoană deschisă, o fire veselă, optimistă, care nu poate sta mult timp supărată, indiferent de motiv. Râsul este terapia ei și se iubește exact așa cum este ea, chiar dacă poate în anumite aspecte ale vieții ar vrea să fie mai hotărâtă. Astăzi ne povestește experiența ei de viață și te invităm și pe tine să te alături și să te lași inspirat.
Care au fost cele mai grele provocări de care ai avut parte și cum ați reușit sa le depășești? În ciuda tuturor greutăților există ceva pentru ce ești recunoscătoare azi?
Aș vrea să încep prin a spune că în câteva rânduri este greu de descris toată experiența, sentimentele și trăirile acestor provocări, și vorbesc la plural, deoarece din păcate au fost mai multe.
În anul 2008 o veste fulgerătoare mi-a dat peste cap toate planurile. Am fost diagnosticată cu cancer mamar gr 2B. Din păcate a trebuit să încep de urgență tratamentul, acesta constând în 6 ședințe de chimioterapie urmat de operație, alte 4 ședințe de chimioterapie și în final 30 de ședințe radioterapie. ,,Îmi aduc aminte că trebuia să mergem într-un sejur la mare și din nefericire sejurul meu a început la Oncologia din Cluj Napoca."
După 13 ani, la începutul anului 2021 a apărut din nou provocarea - diagnostic cancer ovarian de grad înalt III B. O furie imensă și faptul că din nou vor urma tratamente, spitale, medici, controale, m-au făcut să cred că viața mea s-a sfârșit, este ceva ce nu pot descrie în cuvinte. Dar cu toate acestea m-am ridicat din nou, am luptat, nu am vrut să cedez și mi-am dorit să o fac mândră pe mama – un model de curaj și putere pentru mine, acum îngerul meu păzitor.
Cele mai grele momente? Sunt multe pe parcursul acestui drum. Primul este faptul că viața mea atârna de un fir de ață, că trebuia să accept realitatea și să încep un tratament dureros și epuizant la propriu, că trebuia să accept ca femeie că voi fi fără păr o perioadă lungă de timp, că nu voi mai fi întreagă (fizic), că pe lângă suferința mea și famlilia suferă și se simte neputincioasă. Împreună cu soțul meu, familia și o echipa de medici și personal medical foarte bine pregătiți și umani, cărora nu am cuvinte să le mulțumesc și nu în ultimul rând cu credință, am reușit să trecem peste aceste încercări. Chiar dacă pentru mine lupta continuă, sunt recunoscătoare pentru că trăiesc, pentru faptul că am lângă mine un om minunat, sunt recunoscătoare familiei, prietenilor și absolut tuturor celor care au fost lângă mine.
Ai primit suportul colegilor în tot acest proces? Cum ai reușit să manageriezi până acum acest aspect?
Le mulțumesc colegilor pentru tot suportul necondiționat primit pe parcursul anilor. Activitatea mea a trebuit preluată de către colegi și știu că fiecare s-a implicat astfel încât să-mi fie mie bine. Am apreciat și sprijinul superiorilor ori de câte ori a fost nevoie. Nu-mi rămâne decât să va mulțumesc tuturor pentru tot ajutorul pe care mi l-ați acordat de fiecare dată. Am dovedit de fiecare dată că împreună ca echipă putem trece peste orice obstacol.
Care sunt aspectele din viața ta de zi cu zi care te ajută să-ți menții echilibrul între muncă și viața personală? De unde iți iei energia în fiecare dimineață? 😊
La început nu mi-a fost ușor să-mi reiau activitatea după toate cele întâmplate deoarece eram obosită fizic și psihic. Aveam de ales între a mă întoarce la birou sau pensie de boală însă am optat pentru reîntoarcerea în câmpul muncii pentru că m-am dorit asta. Ca să pot să mă adaptez din nou unui program de lucru și să fac față stresului de zi cu zi am apelat la ajutorul unui psiholog. În zilele în care cedez, obosesc, nu am chef de viață, încerc să mă gândesc că sunt o norocoasă, că pot deschide ochii în fiecare dimineață, chiar dacă nu reușesc de fiecare dată să fiu pozitivă. Știu că sunt doar un simplu om cu calități și defecte. 😊
În timpul liber, îmi place să mă ocup de flori, de gradina de la țară, îmi place să citesc, să ies cu prietenii, să ascult muzică, să râd, să lenevesc, lucrurile simple și mărunte care îmi aduc bucurie și liniște.
Dacă ar fi să transmiți acum un mesaj scurt care te definește și care ar putea să fie vizibil de către toată lumea, care ar fi acela?
Nu uita că prevenția este cea mai importantă și orice boală depistată timpuriu are șanse de vindecare. Trăiește frumos, curat, sincer, prețuiește sănătatea și familia.
