Comparațiile cu cei din jur apar, de cele mai multe ori, pe fondul unei stime de sine scăzute și care nu poate susține modul diferit în care fiecare dintre noi percepe lumea înconjurătoare, experiențele, persoanele, abilitățile proprii etc. A ne privi mereu prin comparație cu cei din jur este cea mai rapidă modalitate de a ajunge la o concluzie greșită și în defavoarea noastră în ceea ce privește ce, cum, cât suntem. Mai mult decât atât, acestea creează un blocaj care poate fi extrem de dificil de depășit odată ce a fost transformat într-un pattern comportamental.

Tendința de a ne compara cu alți oameni se numește comparație socială și este o modalitate naturală pentru noi de a evalua cum ne descurcăm. Când ne comparăm cu alții care sunt mai bine decât noi, se numește comparație socială ascendentă și tinde să ne facă să ne simțim nemulțumiți. Dacă simțim că nu putem face nimic pentru a ne îmbunătăți situația, atunci acea nemulțumire se transformă în frustrare. Când ne comparăm cu oameni a căror viață este mai grea decât a noastră este vorba despre comparație socială descendentă și ne poate face să ne simțim mulțumiți (sau chiar îngâmfați), dar tinde și să ne strice motivația de a munci mai mult.

Thomas Mussweiler, profesor de comportament organizațional, descrie comparația astfel: „Este unul dintre cele mai elementare moduri prin care dezvoltăm o înțelegere a cine suntem, la ce suntem buni și la ce nu suntem atât de buni.”

De cele mai multe ori, acest calcul se face într-o fracțiune de secundă, în fundal, și nici nu ne dăm seama. Suntem construiți pentru conexiune și apartenență, dar dacă ne comparăm constant cu ceilalți, ne punem în pericol fericirea, încrederea, stima de sine și sănătatea mintală.

Când ne confruntăm cu ceva dificil în viața noastră, nu este neobișnuit ca altcineva să spună „Ar putea fi mai rău” sau „Este posibil ca reacția pe care o ai să fie una exagerată”. Este obișnuit să ne comparăm viața și durerea și alte emoții cu ale altora, dar asta nu înseamnă că este întotdeauna util să o și facem, deoarece comparațiile pot atrage după sine:

• - scăderea stimei de sine
• - nevoia constantă de a fi mereu buni în tot ceea ce facem, care duce la un consum psihic exponențial mai mare și care de multe ori nu se justifică
• - frustrări și neajunsuri atunci când ceea ce ne propunem nu ni se îndeplinește (asta prin comparație cu reușitele celor din jur)
• - îndepărtarea de o percepție clară asupra propriilor abilități și aptitudini
• - un focus excesiv pe ideea de competiție
• - incapacitatea de a fi atenți la ceea ce avem nevoie cu adevărat pentru a ne simți împliniți

Totodată, comparațiile sunt adesea naturale și, în unele cazuri, pot fi chiar utile. Ele pot servi ca o modalitate de a evalua progresul nostru sau de a determina ce ar putea fi potrivit într-o anumită situație. Având în vedere aspectul dual al comparațiilor, de ce anume trebuie să ținem cont atunci când ne lăsăm conduși de puterea lor?

Oamenii experimentează lucrurile diferit

Fiecare persoană are resurse și experiențe diferite, care joacă un rol în modul în care ea este afectată de emoții. Așa cum nu toți oamenii simt bucuria în același mod, nu toți simțim durerea în același mod. Nu există o ierarhie a emoțiilor care să spună că sentimentele unei persoane sunt mai bune sau mai rele, mai puternice sau mai slabe decât ale altcuiva. De exemplu, dacă trecem printr-o pierdere dureroasă din punct de vedere emoțional, este posibil să fim tentați să comparăm ceea ce simțim cu altcineva care a trecut prin ceva care pare, dintr-o perspectivă obiectivă, mult mai rău decât acel ceva prin care trecem noi. Compararea durerii noastre cu a celor din jur nu face decât să minimalizeze ceea ce simțim și să ne inducă în eroare cu privire la adevăratele sentimente.

Comparația duce adesea la minimalizare și la scăderea stimei de sine

Accentul comparării emoțiilor pe care le simțim cu ale celor din jur este pus deseori pe ideea de a minimaliza fie exact ceea ce noi simțim, fie ceea ce simt ceilalți.

Câteva exemple includ:

1. Putem crede că nu avem dreptul să fim supărați pentru ceva anume pentru că altcineva trece prin ceva mai rău.

2. Putem să avem impresia că nu avem dreptul să ne simțim singuri pentru că avem mai mulți prieteni și familie față de o altă persoană.

Aceste exemple ne arată clar că experiențele altcuiva nu le anulează pe ale noastre. Mai degrabă decât să înfruntăm ceea ce nu se întâmplă, este mai ușor să respingem experiența în sine ca fiind ceva „nu atât de rău pe cât ar putea fi”. Aceasta este o formă de pozitivitate toxică, în care oamenii simt că trebuie să ascundă sau să respingă orice sentimente negative pentru a se concentra pe un fals sentiment de optimism.

Ne împiedică să ne înfruntăm propriile sentimente

Chiar dacă situația altcuiva este obiectiv „mai rea” decât a noastră, asta nu înseamnă că ceea ce trăim noi nu este definit de emoții reale, valide.

Sentimentele negative pot crește stresul pe care îl resimțim atunci când nu sunt tratate sau integrate în mod corespunzător. Emoțiile dificile pot fi surse importante de informații despre propriile limite și despre dinamica relațiilor cu cei din jur, dar și cu sinele. Acestea ne pot indica că anumite lucruri este necesar să se schimbe în viața noastră și ne pot motiva să facem ajustări propriei existențe astfel încât să intrăm în armonie cu ceea ce avem nevoie să trăim pentru a ne simți împliniți.

Cum ar trebuie să ne poziționăm în fața impulsului de a ne compara cu cei din jur?

Atunci când suntem tentați să ne comparăm sentimentele, emoțiile, reușitele cu  ale altcuiva, este vital să facem un pas înapoi. Acest pas înapoi ne va ajuta să ne desprindem puțin de contextul în care ne aflăm. Va fi asta de ajutor? Da! De ce? Pentru că în loc să comparăm sau să ne comparăm cu cei din jur, mai bine ar fi să:

1. 1. Ne permitem să stăm cu propriile emoții fără a intra în modul de judecată.
2. 2. Să ne oferim permisiunea de a simți ceea ce simțim și să ne reamintim că emoțiile noastre nu ajung să fie valabile prin comparația cu ale celor din jur.
3. 3. Să ne aplecăm cu empatie către cei din jurul nostru, dar fără a da curs nevoii de a ne minimaliza propriile lupte sau să ne comparăm problemele cu ale lor.
4. 4. Să evităm să judecăm emoțiile altora și mai degrabă să ne concentrăm pe prețuirea faptului că aceștia sunt dispuși să ne împărtășească ceea ce simt.
5. 5. Să ascultăm ceea ce spun/simt oamenii! Să recunoaștem ceea ce spun/simt oamenii! Să validăm ceea ce spun/simt oamenii! A asculta autentic și fără judecată poate fi o modalitate crucială de a oferi sprijin, iar beneficiul este de ambele sensuri.
6. 6. Să ne amintim că atunci când cineva se află într-un loc vulnerabil, nu este momentul să facem judecăți sau comparații. Această regulă se aplică și propriilor emoții, probleme, greutăți!
7. 7. Să fim deschiși spre a înțelege ce anume din noi creează această nevoie de a exista doar prin comparație cu cei din jur.

Dar când poate fi utilă comparația?

Realitatea este că un anumit grad de comparație este inevitabil. Oamenii sunt pur și simplu conectați să observe ce trăiesc alți oameni și apoi să ia în analiză propria lor situație. Și, în unele cazuri, comparațiile pot avea de fapt și un efect pozitiv. Mai exact:

• - Comparațiile ne pot ajuta să simțim mai multă recunoștință pentru propria viață
• - Ne pot oferi o plajă mai mare de opțiuni atunci când trebuie să facem alegeri sau să luăm decizii radicale
• - Ne oferă un cadru de învățare prin observație în care obținem cunoștințe fără a fi nevoie să trecem noi înșine printr-o anumită experiență dificilă
• - Ne pot ajuta să simțim mai multă compasiune pentru ceilalți
• - Ne pot ajuta să construim relații autentice, în care încrederea că cei din fața noastră sunt acolo să ne asculte cu adevărat să fie valoarea după care ne ghidăm

Neîncrederea în noi ne poate face să fim vulnerabili și să căutăm validarea sau invalidarea în exterior. Comparațiile intensifică sentimentul de a nu fi bine cu noi înșine exact așa cum suntem și ceea ce urmează acestei analize ne va propulsa spre o luptă pe care o ducem, de fapt, împotriva propriei persoane. Comparația, după cum se spune, este hoțul bucuriei!