Burn. Până când ești OUT. 
Burnout...sau sindromul unei boli "imaginare" în România. 

După ce s-au înregistrat la nivel Mondial tot mai multe decese din cauza epuizării profesionale, OMS a inclus burnout-ul pe lista oficială a bolilor. În anumite tari din Europa, reglementările legislative protejează foarte bine angajatul în astfel de situații, asigurandu-i concediu medical plătit, consiliere psihologică și un program de reintegrare profesională după vindecare. De altfel și cultura națională încurajează companiile să depună eforturi constante în prevenirea apariției acestei boli, având departamente dedicate wellness-ului angajaților.

În Romania, daca simți că ceva nu e în regulă, opțiunea este aceea de a consulta din proprie inițiativă un specialist ce te va putea ajuta să înțelegi ce ți se întâmplă. 

Cum sesizăm simptomele unei boli nerecunoscute în România, într-o țară unde suntem obișnuiți fie să îndurăm durerea de frica sistemului sanitar, fie să tratam orice cu aspirină? 
 

În cazul în care lucrezi într-o organizație sau pe un rol cu care nu rezonezi și nu ai nici un motiv semnificativ pentru a contribui, ba' chiar mai mult, simți că acționezi împotriva valorilor tale lucrând acolo, șansele sunt foarte mari ca cei din jur să observe la tine o schimbare de comportament. Ești mult mai cinic la adresa muncii tale sau a colegilor, gradul de motivație este foarte scăzut, ceea ce duce la o scădere considerabilă a performanței. La nivel personal se instalează o stimă de sine scăzută, o atitudine foarte negativistă și semne de depresie. Cumulul tuturor acestor simptome pe un termen mai lung vor conduce către o cădere mentală, emoțională și fizica. 
 

Dacă cei ce prezintă simptomele descrise mai sus aparțin burnout-ului “under-challenge”, la polul opus sunt acele persoane care se manifestă lucrând mai frenetic ca oricând într-o încercare disperată de a obține succesul.

Dispuși la orice sacrificii pentru a-și atinge obiectivele asemeni unor soldați, îi recunoști ușor, pentru că se vor plânge constant de orice efort sau situație în care se află, vina aparținând mereu altora, simptome specifice burnout-ului ”overload”.

O categorie mai vastă, “neglect burnout” (în care îi putem include în mod eronat pe cei cu performanța scăzută) îi include pe angajații ce își neglijează jobul din cauză că se simt incompetenți și incapabili să tină pasul cu cererile rolului lor, având mereu o  atitudine pasivă și nemotivată.
 

Câteva din semnele ce pot indica faptul că noi sau cineva cunoscut ne confruntam cu sindromul burnout: 

- Dureri de cap, musculare și extenuare fizică

- Imunitate scăzută (se îmbolnăvește foarte des) 

- O atitudine negativă asupra carierei sale

- Sentimentul că totul în jur este copleșitor și că orice efort este inutil

- Neglijarea propriilor nevoi

- Refuzul de asumare a responsabilităților, provocărilor și îndepărtarea de oameni

- Procrastinarea muncii sau incapacitatea de concentrare 

- Temperament irascibil, coleric

- Lispa de motivație și optimism
 

De cele mai multe ori, persoanele ce se confruntă cu "burnout syndrome" nu au în primă fază conștientizarea acestei realități și declară mai mereu niște minciuni "nevinovate" :

- Îmi iubesc jobul

- E o perioadă mai aglomerată acum… termin proiectul ăsta și mă liniștesc 

- Ceilalți par să se descurce destul de bine… eu de ce nu aș putea?

- Mă bucur să primesc și mai mult de lucru

- Nu înțelegi, sunt singurul/ singura care poate face asta

- Îmi doresc doar să ajut

- Îmi iau o vacantă când se termina totul și îmi revin

- Nu e vina mea, ci a celorlalți

Care sunt persoanele cele mai predispuse la această boală?

Mă întorc la vorbele bunicii mele, pentru că multă înțelepciune zace în bătrânii noștri: “nepăsătorului îi e bine mereu, pentru că el se odihnește înainte de a obosi” . Nu înțelegeam mare lucru pe atunci, dar acum are tot mai mult sens această vorbă, mai ales că acum stiu că cei mai predispuși la burnout sunt perfecționiștii care vor să le facă pe toate… perfect! Pun foarte multă presiune pe ei pentru a-și atinge obiectivele, indiferent de sacrificiile necesare (viață personala, timp, sănătate). Din păcate, presiunea pe care o exercita asupra lor se poate răsfrânge și în organizație asupra echipelor, iar membrii acestora pot fi și ei predispuși la burnout din cauze organizaționale, dând acestui fenomen puterea unui joc de domino.

O altă categorie de risc este reprezentată de cei care lucrează direct cu oamenii: doctori, funcționari publici, personal medical, psihologi sau cei ce lucrează în Resurse Umane. Desigur și alte categorii de profesioniști pot fi afectate, totul ținând de circumstanțele în care un individ își desfășoară activitatea și își trăiește viață.

Cum ne protejăm de sindrom burnout ?  Cum îi putem ajuta pe cei ce se confruntă cu asta? 

Subiecte numai bune de dezbătut în articole viitoare :) 

Ai lucrat vreodată într-o organizație în care tu sau colegii tăi v-ați confruntat cu acest sindrom? Lasă-ne povestea ta într-un review 100% anonim și ajută-ne să facem cât mai cunoscut pericolul acestei afecțiuni în rândul angajaților din România.