„The Stanford Prison Experiment”, care a ajuns în cinematografele din Statele Unite ale Americii vineri, 17 iulie, este o dramă în care abuzul și puterea sunt despărțite de o linie extrem de fină. Nu este prima ecranizare a experimentului din 1971 condus de un profesor de la Stanford și probabil că nu va fi nici ultima.

Motivul este simplu: suntem fascinați de natura umană surprinsă în anumite situații. Iar filmul nu face decât să demonstreze că toți oamenii, fără excepție, au o parte negativă și că, atunci când simt gustul puterii, se schimbă la 180 de grade.

Filmul urmează cu fidelitate firul evenimentelor care au avut loc în vara anului 1971, când profesorul Philip Zimbardo, de la Universitatea Stanford, și echipa de cercetători pe care o coordona au dat un anunț în ziar cu mesajul „Cautăm voluntari pentru un studiu psihologic despre viața în închisoare”. Pentru asta, doritorii primeau 15 dolari pe zi.

După anunțul dat în ziar, au fost selectați un număr de 24 de studenți voluntari care locuiau în apropiere de Universitatea Stanford. Nu doar că au fost selectați, dar au fost și... arestați. Odată ajunși la falsa închisoare construită special pentru studiu, voluntarii au fost împărțiți, la întâmplare, între falși prizonieri și falși gardieni.

Deși studiul, în teorie, trebuia să se desfășoare pentru o perioadă de două săptămâni, experimentul a fost oprit după doar șase zile. De ce? Pentru că a fost o catastrofă. La doar 48 de ore de la începerea experimentului, falșii gardieni au început să abuzeze de puterea pe care o aveau: țipau și chiar îi băteau pe falșii prizonieri.

Studiul, finanțat de U.S. Office of Naval Research și considerat de interes pentru U.S. Navy și pentru Marine Corps, era menit să scoată la iveală cauzele deselor conflicte care izbucnesc între prizonieri și gardieni.

Concluzia este că noi, oamenii, atunci când ne aflăm în poziții ce ne oferă putere, avem o înclinație naturală să abuzăm de acea putere. Sau, și mai simplu, experimentul demonstrează că oamenii obișnuiți se pot transforma în adevărați monștri.

Totodată, filmul dezvăluie și o altă față a naturii umane: cât de mult își schimbă comportamentul oamenii care vor să mulțumească pe cineva care se află într-o poziție de putere. În cazul filmului, cei care dețin puterea sunt psihologii care conduc studiul și voluntarii deveniți falși gardieni.

De ce oamenii normali devin monștri și ce se întâmplă cu cei asupriți?

Psihologul Adrian Gemănaru a explicat, pentru Revista CARIERE, că, în momentul în care suntem învestiți cu putere, ne crește stima de sine: „Ne vedem într-o cu totul și cu totul altă poziție, prindem mai multă încredere în noi și ne considerăm mai puternici”.

În opinia psihologului, faptul că putem decide ce se întâmplă cu viața celor de lângă noi ne face să credem că suntem înzestrați cu o putere supranaturală. „Ne credem un fel de mici dumnezei. E clar că este și o perturbare a eului personal. Ne considerăm puternici, ne considerăm încrezători. E clar că ne supraevaluăm și resursele. Când deținem puterea, tot ceea ce se întâmplă este perturbat”.

În ceea ce privește comportamentul oamenilor care sunt conduși, Adrian Gemănaru subliniază că sunt două aspecte care trebuie luate în calcul: se simt nedreptățiți și se subevaluează.

„Pe de-o parte, se simt nedreptățiți. Nu consideră că locul lor este acolo și nu înțeleg de ce au ajuns acolo. De cealaltă parte, există perspectiva faptului că, dacă cei care dețin puterea se supraevaluează, cei care sunt conduși se subevaluează. Vor să crească în piramidă, să crească în ochii celor aflați deasupra lor din punct de vedere ierarhic. De ce? Pentru un trai mai bun, pentru drepturi mai multe și ca să fie apreciați mai mult”, conchide psihologul Adrian Gemănaru.

Trailer-ul filmului, cât și conținutul original al articolului le puteti găsi pe CariereOnline.ro.