Articol scris de Magda Gheorghiţă (CariereOnline.ro)

După fiecare campanie de recrutare, rămân doi sau trei candidaţi în marea finală. Know-how-ul este cel mai important criteriu pentru a face departajarea, dar nu şi singurul. Diferenţa este făcută de ceea ce este numit în recrutare 80/20. Adică 80% obiectiv şi 20% subiectiv. Un manager îl va alege întotdeauna pe cel cu care vrea să lucreze, cu care are afinităţi. Aşadar, pentru candidaţi cu şanse egale, ce face diferenţa?

Know-how

Companiile vor oameni care aduc soluţii, care uşurează munca, persoane organizate şi care creează o atmosferă de siguranţă şi coerenţă, atât prin prezentare şi acţiuni, cât şi prin declaraţii. Salariul, de exemplu, este un punct unde coerenţa poate avea de suferit.Ultimul salariu pe care l-ai avut nu trebuie să îţi contrazică pretenţiile financiare de la noul job.

Companiile iubesc talentele şi oamenii care au reuşit, dar nu şi aroganţa. O fire modestă (a nu se confunda cu linguşitor), este foarte apreciată. La fel de apreciate sunt şi un bun simţ al relaţionării şi comunicării, politeţea şi respectul.

Motivaţia

Dacă ai ajuns în short-list, înseamnă că ai motivaţia necesară obţinerii jobului, dar trebuie să dovedeşti asta până la capăt. Pertinenţa întrebărilor puse arată că un candidat nu este inert la interviu, că are capacitatea de a se proiecta pe termen lung în întreprindere. Întrebări macro, asupra strategiei întreprinderii sau despre organizarea departamentului în care vei lucra sunt pertinente, cele care se referă la existenţa unei cantine sau a locului de fumat, mai puţin.

Disponibilitatea

„It's now or never” este un refren pe care multe companii îl cântă. Acestea, de cele mai multe ori, nu pot aştepta trei luni, ca să te eliberezi tu. La competenţe egale, este ales candidatul care este disponibil imediat în defavoarea celui care are trei luni de preaviz.

În special companiile americane cer oameni care să le dedice tot timpul pe care îl au, să îşi facă o familie la locul de muncă. Dar să recunoaştem, probabil la toate interviurile de angajare la care ai participat ai fost întrebat dacă eşti căsătorit şi dacă ai copii. Şi... ce te-ar împiedica să vii la serviciu, întrebare pusă de cele mai multe ori cu bătaie lungă, pentru ca recrutorul să vadă cât de mult eşti implicat în creşteea copiilor. Mizează, aşadar, pe primele etape ale procesului de recrutare pentru a preciza şi a întări ideea unei persoane foarte organizate, care reuşeşte să aibă o viaţă de familie fericită, dar şi o carieră de succes. Asta ca să fie totul foarte firesc, iar decizia finală să nu fie dată de prezenţa familiei sau a copiilor.

Domiciliul

Companiile s-au săturat de cei care întârzie tot timpul sau lipsesc şi îi evită pe cei care stau departe. Logica lor este că un candidat care locuieşte mai aproape va fi mai energic şi îşi va face munca mai bine. Din acest punct de vedere însă, va fi mai greu să te descurci. Dar, dacă în oraşul tău există un centru de afaceri sau o zonă industrială, te poţi orienta din timp ca să locuieşti în zone din care ajungi destul de repede în aceste locuri.

Interacţiunea

În echipele mici, în general, apare tendinţa de a testa interacţiunea unui candidat cu membrii echipei. Este posibil ca după câteva întâlniri să se organizeze o întâlnire între tine şi echipă, care va dura în jur de 15 minute. Angajatorul îşi va face astfel o idee despre capacitatea ta de a te integra şi de a munci în echipă.

Înainte de a merge la un interviu, evaluează singur şansele tale de a fi angajat şi analizează cât de obiectiv poţi, modul în care te porţi: eşti prea vorbăreţ şi o să enervezi, eşti prea rezervat şi eşti perceput drept un om lipsit de generozitate, îţi arăţi suficient motivaţia? Pregăteşte-ţi drumul către lista scurtă pentru un job încă de la prima întâlnire cu recrutorul şi ai încredere în forţele proprii. La o adică, mingea este în proporţie de 80% în terenul tău.