Sursa foto: Thisbitofcode.com

Interviul de angajare este de multă vreme o parte integrantă a vieții noastre. A devenit, dacă vreți, cel de-al patrulea eveniment major al vieții unui om. Definitoriu, poate, pentru tot ceea ce fiecare dintre noi realizează în viața.

Încărcat de emoție, cel puțin primul pe care fiecare îl susținem de îndată ce devenim adulți, interviul este însă o invenție relativ recentă în istoria omenirii. El nu a apărut decât la începutul secolului XX, ca urmare a nevoilor unui foarte faimos inventator.

Înainte de revoluția industrială

Pânâ la revoluția industrială, conceptul de loc de muncă nu a existat pentru omenire. Chiar deși banii există de foarte multă vreme, pentru o perioadă îndelungată din istoria lumii nu au contat suficient de mult pentru a deveni țelul tuturor în viață.

La începutul istoriei, mijloacele de a supraviețui (hrana, adăpostul, îmbrăcămintea) se puteau obține în general de fiecare individ în parte prin eforturi personale, fără a fi nevoie să presteze o muncă sau alta pentru altcineva, care în schimb să îl recompenseze pe individ.

Rolul unui om în viață înainte de revoluția industrială era definit de familia în care se năștea. Dacă tata era vânător, vânător era și copilul. Fermierii, războinicii, regii, cu toții au fost rezultatul circumstanțelor și a norocului, nicidecum al alegerii personale. Locul de muncă, sau mai degrabă rolul în viață al cuiva, era ereditar.

Au existat, desigur, cazuri de oameni care și-au depășit condiția. Un mod prin care se putea face acest lucru era ucenicia, care a devenit treptat și a rămas pentru o mare parte a istoriei omenirii modalitatea prin care meseriașii de diferite tipuri erau creați.

Cei care intrau în ucenicie nu erau însă selectați în vreun fel. Cei respinși erau respinși nu datorită unor posibile carențe profesionale, ci din cauza toanelor meseriașului. Odată devenit ucenic, apoi meseriaș, un om transmitea mai departe în cadrul familiei cunoștințele sale.

Odată cu revoluția industrială, a apărut conceptul de loc de muncă, un concept care presupunea ca un om să presteze un serviciu contra unei recompense de natură materială. Pentru multă vreme însă, nu a existat nicio selecție a personalului. Noile industrii înglobau muncitori pe bandă rulantă, fără a ține cont de vârstă, sex, sau abilități personale.

Fișa de personal a lui Robert Woodworth

Evenimentul care a introdus conceptul de selecție a personalului a fost Primul Război Mondial. Înfiorați de ororile care se petreceau pe bâtrănul continent, soldații americani ce se întorceau acasă, răniți sau altfel, erau afectați de ceea ce în terminologia modernă numim stres post traumatic.

Ca o cale de a vedea care dintre noii recruți sunt predispuși la stres post traumatic, psihologul american Robert Woodworth a creat pentru armata americană primul test de personalitate din lume. Testul se compunea din 116 întrebări la care se putea răspunde doar cu „da”sau „nu”. Numit fișă de personal, acesta nu punea întrebări legate de abilitățile recrutului, ci mai degrabă încerca să îi evalueze sănătatea mentală. Se compunea din întrebări de genul „Te simți sănătos și puternic?”, „Ai leșinat vreodată?” sau „S-a sinucis cineva din familia ta?”

Woodworth nu a reușit însă să termine crearea testului în timp pentru a fi folosit de armata americană. După încheierea războiului, modelul a început să fie aplicat în psihologie, treptat devenind baza pe care au fost construite testele de personalitate pe care le cunoaștem astăzi.

Testul lui Thomas Edison

Unul dintre cei mai prolifici inventatori ai omenirii este considerat responsabil de apariția interviului de angajare ca pratică. Sătul de studenții presupus educați care veneau la el dar se dovedeau a fi cu totul nepotriviți pentru nevoile inventatorului și, de multe ori, total inculți, Thomas Edison a conceput un test care cuprindea 146 de întrebări, majoritatea de cultură generală.

În același timp om de afaceri, Edison se plângea de faptul că fiecare alegere proastă a personalului pe care o făcea îl costa mii de dolari. Prin urmare, avea nevoie de o modalitate de a face o selecție a aplicanților.

Scopul testului era de a cerne cererile de ucenicie sau angajare ale celor care doreau să fie formați de Edison. Când l-a creat însă, inventatorul nu avea de unde să știe că întrebările sale aveau să devină un model pentru societatea modernă care abia se năștea.

Testul lui Edison a ajuns grație a doi studenți care îl susținuseră și picaseră în mâinile jurnaliștilor de la New York Times, care l-au publicat în 1921. Ca mai toți cei care au picat, cei doi au vrut să arate lumii că nu lipsurile din educația lor sunt vinovate de incapacitatea lor de a răspunde corect, ci faptul că testul lui Edison nu poate fi rezolvat decât de o „enciclopedie ambulantă.”

A urmat o întreagă isterie în rândul studenților americani, care nu erau în stare să răspundă corect nici măcar la 20 dintre întrebări.

Publicația Chicago Tribune, după ce a constatat că doar în jur de 30% dintre studenți trec testul, a tras concluzia că generația de studenți de atunci devenea din ce în ce mai „proastă”. Ba chiar și Albert Einstein se spune că ar fi picat testul lui Edison. La fel și fiul inventatorului, Theodore.

Cum testul original a ajuns în presă, la fel au făcut-o în cele din urmă și răspunsurile corecte. Întrebările au fost modificate prin urmare de nenumărate ori. Chiar și așa, testul lui Edison a rămas multă vreme unul definitoriu pentru inteligența și cunoștințele unui om.

Lumea după Edison

Deși nu poate fi numit chiar un model de interviu de angajare, testul lui Edison și faima pe care a căpătat-o ulterior au făcut ca din ce în ce mai mulți angajatori să caute să iși selecteze personalul. Fabricile de producție în serie tocmai se nășteau și aveau nevoie de oameni capabili în toate departamentele, de la producție la ceea ce astăzi numim management.

În timp, interviurile de angajare au devenit atât de diferite de la o companie la alta încât este extrem de dificil să se găsească punctul de pornire pentru fiecare în parte. În general însă, întrebările unui interviu pot fi împărțite astăzi în câteva categorii mari, mult diferite de cele de cultură generală puse de Edison : întrebări tehnice, întrebări legate de comportament și întrebări situaționale. În general, întrebările de cultură generală de la care a pornit totul sunt în prezent complet ignorate.