Cele mai întâlnite criterii de selecție utilizate în căutarea unui loc de muncă nou vizeză: remunerația avantajoasă, posibilitatea de dezvoltare, posibilitatea de avansare, timpul de odihnă, dar aceste criterii se dovedesc a fi insuficiente în timpurile noastre, când task-urile sunt tot mai multe, pretențiile angajatorului cresc pe zi ce trece, iar atmosfera de la locul de muncă devine tot mai tensionată, mai ales în contextual actual.

Pentru a face față tuturor provocărilor cu care ne confruntăm, este extreme de important ca locul de muncă să vină în sprijinul nostrum, iar aici un aport extrem de mare-l are angajatorul, care de multe ori, crezând că este un lider, se transformă într-un adevărat călău, venind cu noi responsabilități ce nu sunt menționate în fișa postului, pentru care nu există o pregătire corespunzătoare, ore suplimentare de muncă și proiecte noi pentru care nu există suficient personal, ajungând ca locul de muncă să devină unul ostil, iar presiunea psihologică să fie tot mai greu de suportat.

În astfel de situații este important să identifici dacă te situezi în locul potrivit, dacă resursele ce-ți sunt alocate sunt suficiente, dacă te poți dezvolta pe viitor și, cel mai important, dacă atitudinea autoritară a șefului este una constructive, sau discutăm despre un abuz emotional, sau chiar hărțuire, iar pe aceste aspect ne propunem să insistăm în acest articol.

Cum îți dai seama că ești hărțuit la locul de muncă și că mediul nu este unul potrivit pentru tine?

În primul rând, hărțuirea de la locul de muncă poate îmbrăca mai multe forme:

a. hărțuire verbală:

- superiorii ierarhici îți refuză posibilitatea de a te exprima;

- superiorii și colegii ridică tonul la tine în mod frecvent;

- îți este criticată activitatea fără motiv și nu într-o manieră constructivă;

- ți se vorbește pe un ton de superioritate;

b. Hărțuirea prin izolare dintr-un anumit cerc:

- ești exclus din conversațiile colegilor;

- ești dat drept exemplu negative în mod frecvent de către superior;

- îți sunt aduse reproșuri în prezența colegilor, fără a se încerca o discuție particiulară;

c. Discreditarea profesională:

- îți sunt atribuite sarcini inferioare competenței tale și gradului de dezvoltare;

- încredinţarea unor sarcini ce nu au nicio utilitate;

- impunerea executării unor sarcini umilitoare;

d. Acţiuni ce presupun înjosirea și discreditarea în faţa colegilor:

- este ridiculizat sau comparat în mod frecvent cu alți colegi;

- îți sunt atacate credințele și valorile fundamentale, alegerile personale, orientarea politică, etc;

- îți este evaluate în mod inechitabil munca;

- îți sunt adresați termini obsceni sau insultători;

Acestea sunt doar câteva exemple ce descriu în mod clar existența hărțuirii la locul de muncă, acțiuni, pe care, oricât ne-am repeta că sunt normale, trebuie să le stopăm, fie prin semnalizarea acestuia angajatorului, dacă sunt provocate de către colegi, sau prin căutarea unui alt loc de muncă, sau acționarea angajatorului în instanță, dacă acesta din urmă se face vinovat de un astfel de comportament.

Hărțuirea la locul de muncă nu cunoaște o reglementare expresă în legislaţia primară din România, neexistând prevederi directe, ci doar unele dispoziţii indirecte, pe care le vom prezenta mai jos.

Art. 41 din Constituția României prevede munca şi protecţia socială a muncii:

(1)Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncă este liberă.

(2)Salariaţii au dreptul la măsuri de protecţie socială. Acestea privesc securitatea şi sănătatea salariaţilor, regimul demuncă al femeilor şi al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe ţară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiţii deosebite sau speciale, formarea profesională, precum şi alte situaţii specifice, stabilite prin lege.

(3)Durata normală a zilei de lucru este, în medie, de cel mult 8 ore.

(4)La muncă egală, femeile au salariu egal cu bărbaţii.

(5)Dreptul la negocieri colective în materie de muncă şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective sunt garantate.

Astfel, dreptul la muncă reprezintă unul dintre drepturile fundamentale ce stau la baza unui stat democratic, bazându-ze pe tratarea în mod egal a angajaților, fără discriminări bazate pe criterii rasiale, entice, culturale, de orientare politică sau sexuală, fără presiuni de natură emoțională sau fizică.

Art. 5 din Codul muncii  prevede că, „în cadrul relaţiilor de muncă funcţionează principiul egalităţii de tratament faţă de toţi salariaţii şi angajatorii. Orice discriminare directă sau indirectă faţă de un salariat, bazată pe criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenenţă naţională, rasă, culoare, etnie, religie, opţiune politică, origine socială, handicap, situaţie sau responsabilitate familială, apartenenţă ori activitate sindicală, este interzisă.”

Tot Codul Muncii, la art. 253 prevede faptul că „ angajatorul este obligat, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situaţia în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul. ”

Acest lucru presupune faptul că toate activitățile la care am făcut trimitere supra pot să fie sancționate din punct de vedere pecuniar, iar tu, în calitate de angajat, ai dreptul de a-l acționa în instanță pe angajator dacă ai fost supus unui tratament necorespunzător.

Prin Legea nr. 229/2015 a fost introdusă litera d¹, la art. 4 dinl Legea nr. 202/2002, ce prevede egalitate de șanse și tratament dintre femei și barbate, care prevede că  „prin hărțuire psihologică se înțelege orice comportament necorespunzător care are loc într-o perioadă, este repetitiv sau sistematic și implică un comportament fizic, limbaj oral sau scris, gesturi sau alte acte intenționate și care ar putea afecta personalitatea, demnitatea sau integritatea fizică ori psihologică a unei persoane;

Ce este important de reținut este că munca reprezintă, în principal, un drept, aceste este motivul pentru care în cadrul Constituției este menționat dreptul la muncă, iar acesta trebuie să fie desfășurat într-un mediu prielnic, fără tensiuni sau comportament nedecvat.

Ce poți să faci dacă esti victima unui abuz emoțional?

1. În primul rând, încearcă  să ai o discuție liberă cu persoane ce se face vinovată de un astfel de comportament, comunicarea este, totuși, rezolvarea multor probleme;

2. Dacă situația continua să se agraveze, ai posibilitatea de a-l acționa pe angajator în instanță pe temeiul răspunderii civile contractuale pentru a obține o reparative a prejudiciului material/moral produs;

3. În ipoteza în care nu discutăm de situații și mai grave, când îți este pusă în pericol integritatea fizică, libertatea, poți să formulezi plângerea penală, urmând ca persona în cauză să răspundă din punct de vedere penal.-                   Dacă te-am ajutat cu informațiile furnizate și vrei ca și prietenii tăi să afle informații utile actualizate din dreptul muncii, nu ezita să dai un share, sau dacă vrei să te ajutăm cu informații, lasă-ne un comentariu în rubrica alocată în acest sens.