Ca parte dintr-o echipa organizationala, conflictul pare aproape inevitabil. El apare din lipsa anumitor resurse. Si desi am fi tentati sa credem ca in primul rand este vorba de resursele financiare, conflictul poate sa apara pentru ca nu ne simtim respectati, sau pentru ca simtim un dezechilibru in ceea ce priveste efortul depus de noi pentru un anumit proiect.

Dar este intotdeauna conflictul un lucru negativ? Sau doar abordarea noastra fata de acesta il poate face sa para de nedorit?

De la ce porneste cel mai adesea conflictul?

Una dintre greselile foarte frecvente in abordarea conflictului se refera la neconsultarea celuilalt. Daca il punem pe cel din fata noastra direct in fata faptului implinit si ii „dictam” directia, e posibil ca raspunsul acestuia fata de noi sa nu fie cel pe care ni l-am dori. In loc de „ar trebui sa facem asa”, o intrebare ca „tie cum ti s-ar parea?” sau „tu la ce te gandesti?” poate sa ne aduca mult mai aproape de celalalt.

Ca in negociere, uneori pornim in conflict cu dorinta de a-l convinge pe celalalt ca trebuie sa faca asa cum vrem noi. In schimb, un conflict e productiv pentru ambele parti atunci cand se incearca gasirea unei solutii.

De asemenea, atunci cand vorbim despre un conflict, tendinta este de a acuza si critica persoana. „Cum poate sa-mi spuna mie asta?” este reactia imediata pe care o avem. E indicat sa nu suprapunem problema cu persoana si, ca atare, sa nu proiectam asupra persoanei o vina sau o eticheta negativa. Mai degraba, e bine sa ne intrebam „Ce l-a facut sa spuna acest lucru?”. Asa vom descoperi motivul pentru care s-a declansat conflictul.

Cum abordam conflictul?

Pentru a-l aborda in mod eficient pentru ambele parti, e nevoie sa ne uitam la el in profunzime, nu doar ca la o batalie de orgolii, de tipul win – lose. In mediere, nu vorbim despre „eu am dreptate, deci el pierde” sau „el are dreptate, deci eu am fost invins”.

Întreg articolul poate fi citit accesând sursa.