Există o diferență între a fi un mare realizator și a fi un perfecționist. Ambele tipuri de oameni vor să reușească. Cu toate acestea, persoanele cu rezultate bune sunt motivate să facă tot ce le stă în putință pentru a reuși, în timp ce perfecționiștii sunt motivați de frică, paralizați de ideea de eșec, de a nu dezamăgi, de a nu fi conform așteptărilor proiectate de cei din jur pe ei, de a nu fi altfel decât acea imagine cretă de alții sau de ei înșiși.

Cauza principală a perfecționismului variază de la o persoană la alta. Pentru unii, acest lucru se poate datora modului în care au fost crescuți. Părinții perfectioniști au adesea așteptări de la copiii lor și este posibil să fi fost critici cu privire acțiunile acestora. Drept urmare, copiii au dezvoltat această tendință spre perfectionism și spre a nu dezamăgi.

Pentru alții, perfecționismul se poate datora unei traume sau unui eveniment semnificativ de viață. De exemplu, dacă cineva a fost ridiculizat pentru că nu a fost într-un anume fel, este posibil să fi dezvoltat tendințe perfecționiste ca o modalitate de a face față traumei.

Indiferent de cauza principală, perfecționismul este adesea condus de teama de a nu fi suficienți de bun. Perfecționiștii se tem de eșec și sunt adesea cei mai răi critici ai lor. Ei pot simți că trebuie să fie perfecți pentru a fi acceptați și se pot strădui pentru perfecțiune în toate domeniile vieții lor.

Ce este atelofobia?

Atelofobia este o teamă copleșitoare de imperfecțiune. Persoanele cu atelofobie se judecă foarte aspru, stabilind adesea obiective nerealiste. Ei se pot supăra pe greșelile pe care le-au făcut în trecut sau pe greșelile pe care este posibil să ajungă să le facă în viitor.

Atelofobia duce adesea la:

- anxietate extremă

- depresie

- stimă de sine scăzută

- atacuri de panică

- furie sau iritabilitate

- burnout sau oboseală

- depresie sau tristețe

- detașarea emoțională de ceilalți

- incapacitatea de a accepta criticile

- incapacitatea de a se concentra pe orice, în afară de frica lor

- pesimism (perspective negative asupra vieții)

Majoritatea persoanelor care au atelofobie:

- au avut un episod traumatic, cum ar fi pedeapsa severă sau abuzul pentru o greșeală făcută

- au un istoric familial de fobii, tulburări de anxietate sau alte afecțiuni de sănătate mintală

- au alte fobii sau tulburări de anxietate

- au crescut într-un mediu în care au învățat să se străduiască pentru perfecțiune sau în care greșelile au fost inacceptabile și nimic din ce au făcut nu a fost vreodată suficient de bun.

Atelofobia și perfecționismul sunt aceleași?

Atelofobia și perfecționismul sunt diferite. Perfecționismul este o trăsătură de personalitate. Te menții la standarde extrem de înalte și te străduiești să fii fără cusur. Atelofobia este o frica exagerată de a fi imperfect sau de a face greșeli. Cineva cu atelofobie poate evita o situație în care crede că ar putea face o greșeală, văzând-o ca fiind amenințătoare. Frica poate afecta fiecare aspect al vieții lor, de la școală la muncă la viața de familie și situațiile sociale.

Ce este o fobie? O fobie este o frică extremă sau un sentiment de panică cu privire la anumite activități, obiecte sau situații. Fobiile sunt un tip de tulburare de anxietate. Exemple de fobii comune includ claustrofobia (teama de spații aglomerate, închise) și ophidiofobia (frica de șerpi).

Cât de frecventă este atelofobia? Există puține studii despre prevalența atelofobiei, dar tulburările fobice sunt destul de frecvente. De exemplu, cercetările sugerează că aproximativ 12% dintre adulți și 19% dintre adolescenții din SUA experimentează o fobie specifică la un moment dat în viața lor. Ele sunt de aproximativ două ori mai frecvente la femei decât la bărbați. De asemenea, potrivit datelor colectate în Marea Britanie, SUA și Canada, între 1989 și 2016, perfecționismul în rândul tinerilor a crescut cu 33%.

Putem să depășim perfecționismul, dar trebuie să înțelegem mai întâi constructul acestei nevoi. Mai exact:

- Perfecționismul ne poate diminua foarte mult stima de sine, bucuria de a trăi și sentimentul de pace deoarece poate duce la stres imens, frică de judecată sau senzații de inadecvare.

- Trăsăturile perfecționismului sunt adesea legate de probleme de sănătate mintală, cum ar fi anxietatea, tulburarea obsesiv-compulsivă și stresul.

- Oamenii care sunt perfectioniști pun presiune pe ei pentru a îndeplini standarde de neatins poate uneori. Ei sunt extrem de critici față de ei înșiși și se consumă intens pentru orice lucru care nu îndeplinește standardele lor.

- Perfecționiștii se tem, de asemenea, că dacă nu fac mereu totul pentru a atinge perfecțiunea, vor deveni persoane cu rezultate slabe și nu își vor îndeplini obiectivele.

- Uneori, perfecționiștii care se tem de eșec se simt atât de înspăimântați încât amână orice acțiune pentru că ar prefera să nu facă nimic dacă să facă ceva care în opinia lor este imperfect.

- Își fac rău lor înșiși și fac rău altor oameni atunci când intră în mitul perfecționismului, stabilind așteptări nerealiste.

Customer service verizon

20.11.2024

Salariu Echipa tanara Oportunitati de avansare

---

CGS Romania

3.10

2250 evaluări

Experienta minunata

20.11.2024

Salariu bun Laptop de munca nou Mediu de lucru tanar

---

Suvoda Software SRL

3.74

106 evaluări

.faci diabet si suferi de burnout

20.11.2024

Produse lunar, program hibrid.

---

Mondelez Romania

3.39

36 evaluări

Cum putem să depășim perfecționismul?

Tendințele perfecționiste pot fi dificil de depășit, dar este important să ne amintim că perfecționismul este o problemă de sănătate mintală și poate avea implicații majore în bunăstarea noastră.

- Să devenim mai conștienți de sine

Primu pas spre depășirea perfecționismului este conștientizarea gândurilor și tendințelor perfecționiste. Să ne acordăm timp pentru a înțelege tiparele noastre de gândire. Am putea chiar să încercăm să scriem aceste gânduri. Odată ce suntem conștienți de modul în care permitem perfecționismului să pună stăpânire pe viața noastră, vom fi mai capabili să ne modificăm comportamentul în jurul acestei probleme.

- Să ne concentrăm pe aspectele pozitive, dar fără a le privi cu superficialitate pe cele negative

A dori ca totul să fie perfect înseamnă că avem tendința de a ne fixa pe părțile negative ale muncii noastre sau pe noi înșine. Cu toate acestea, este important să facem un efort conștient de a recunoaște și binele. Pentru tot ceea ce nu suntem destul de mulțumiti, să ne provocăm să identificăm trei lucruri pe care le apreciem și pentru care suntem recunoscători.

- Să ne permitem să facem greșeli

Când ne permitem să facem greșeli, putem vedea că există viață dincolo de acestea. Greșelile sunt oportunități de a învăța, de a crește și de a face mai bine. O modalitate de a practica acest lucru este să ne căutăm noi hobby-uri pe care probabil că nu le vom face bine de la prima încercare. În loc să ne dorim să fim “perfecți”, de preferat să ne concentrăm pe bucuria pe care ne-o aduce acele activități și să ne dăm timp să învățăm cum să le îmbunătățim.

- Să ne setăm obiective rezonabile

Perfecționiștii tind să-și stabilească obiective care sunt nerealiste, din cauza standardelor imposibile. O modalitate de a renunța la perfecționism este de a ne stabili obiective care sunt realizabile și S.M.A.R.T. Ne vom simți mult mai puțin stresați și mai încrezători în capacitatea noastră de a ne atinge obiectivele atunci când acestea sunt realiste și provocatoare într-un mod sănătos.

- Să învățăm cum să primim critica

Oamenii care sunt perfecționiști tind să aibă o stimă de sine scăzută deoarece iau criticile personal. Cu toate acestea, critica constructivă care ne poate ajuta să învățăm și să creștem este importantă. Greșelile sunt parte din natura umană.

- Să nu mai punem atât de multă presiune pe proprii umeri

Să ne amintim că persoana care ne presează cel mai mult suntem noi înșine. Este important să fim blânzi cu noi și să practicăm acceptarea de sine prin scăderea standardelor nerealiste pe care ni le stabilim. Nu există “perfect,”, dar putem fi mândri că facem tot posibilul.

- Să găsim sens în ceea ce facem zi de zi, în acțiunile noastre și nu în ideea de perfecționism

Este mult mai important să găsim sens în ceea ce facem, mai degrabă decât să încercăm să o facem perfect. Dacă ceva ne aduce bucurie și scop, atunci nu contează dacă nu este făcut perfect. Există mai multă împlinire în angajarea într-un proces asumat și conștient.

- Să încercăm să nu procrastinăm

Perfecționiștii pot fi procrastinatori notorii, oferindu-și mereu o scuză pentru a anula o acțiune deoarece doresc să se asigure că își vor face treaba perfect. Acest lucru poate fi cu adevărat nefolositor și mai ales stresant pe termen lung. Cea mai grea parte este întotdeauna începutul, dar chiar și crearea unei schițe brute a muncii noastre înainte de timp ne poate motiva să acționăm.

- Să minimalizăm influențele negative

Este important să monitorizăm, de asemenea, modul în care lucruri precum social media, TV și filme, cărți sau podcast-uri pot consolida perfecționismul. Ar trebui să fim deosebit de atenți la modul în care social media promovează perfecționismul legat de munca noastră.

- Să ne modificăm stilul de viață

O dietă sănătoasă și exercițiile regulate ne pot ajuta să ne îmbunătățim starea de spirit și să diminuăm sentimentele de depresie sau gândire negativă. Respirația profundă, yoga sau meditația ne pot ajuta să gestionăm anxietatea și să ne ferim de atacurile de panică

- Să ne implicăm într-un proces terapeutic

În cele din urmă, terapia ne poate ajuta cu anxietatea resimțită din cauza perfecționismului. Psihologul sau psihoterapeutul ne poate ajuta să ne reformulăm gândurile și așteptările. Terapia ne poate ajuta, de asemenea, să înțelegem mai bine motivele profunde din spatele senzației de presiune pe care o resimțim atunci când avem așteptarea de a fi perfecți în tot ceea ce facem.

A trăi mereu sunt umbrela perfecționismului este ca și cum nu putem respira, ca și cum suntem într-o permanentă hiper-vigilență care ne împiedică să trăim. Doar să trăim. De aici și până la a trăi o viață împlinită desigur că este o altă bucată de drum de parcurs. Perfecționismul vorbește de multe ori despre rănile din noi și este important să privim spre acele răni și dureri pentru ca forța lor să nu mai fie atât de covârșitoare. Și putem face asta dacă ne dăm voie să ne înțelegem trecutul, emoțiile, nevoile, comportamentele.