Acest articol este scris de Dana Ionescu si se gaseste pe Cariereonline.ro.

Codul Muncii prevede că orice discriminare directă sau indirectă faţă de un salariat, bazată pe criterii de vârstă, este interzisă. Potrivit aceluiași act normativ, constituie discriminare directă actele şi faptele de excludere, deosebire, restricţie sau preferinţă, întemeiate pe criteriul de vârstă, care au ca scop sau ca efect neacordarea, restrângerea ori înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării drepturilor prevăzute în legislaţia muncii.

UG 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare menționează faptul că principiul egalităţii între cetăţeni şi excluderii discriminării sunt garantate și prin exercitarea dreptului la muncă, la libera alegere a ocupaţiei, la condiţii de muncă echitabile şi satisfăcătoare, la protecţia împotriva şomajului, la un salariu egal pentru muncă egală, la o remuneraţie echitabilă şi satisfăcătoare.

Acelaşi act normativ prevede că deosebirea, excluderea, restricţia sau preferinţa, pe bază de vârstă, care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege reprezintă discriminare.

Pe site-urile de recrutare se pot găsi multe anunţuri de recrutare care cuprind limite de vârstă. Deşi, în cele mai multe cazuri, aceste limitări sunt ilegale, angajatorii nu sunt sancționați decât dacă aceste anunțuri sunt sesizate către sau de către Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.  Aceasta este o instituție publică independentă responsabilă cu aplicarea şi controlul respectării principiului nediscriminării, având atribuții în investigarea, constatarea şi sancţionarea faptelor de discriminare. Persoana care se consideră discriminată poate sesiza Consiliul în termen de un an de la data săvârşirii faptei sau de la data la care putea să ia cunoştinţă de săvârşirea ei.

Comportamentul discriminatoriu atrage răspunderea civilă, contravenţională sau penală, după caz, în condiţiile legii.

Astfel, urmatoarele fapte constituie contravenții:

a) condiţionarea exercitării libere a unei profesii de vârsta unei persoane – art. 6;
b) discriminarea unei persoane din cauza vârstei, într-un raport de muncă şi protecţie social.
c) refuzul unei persoane juridice de a angaja în muncă o persoană din cauza vârstei, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege.
d) discriminarea angajaţilor de către angajatori, în raport cu prestaţiile sociale acordate, din cauza vârstei sau a sexului.

Amenzile ce pot fi aplicate persoanelor juridice care săvârșesc fapte de discriminare sunt între 1.000 și 100.000 lei.

Consiliul sau, după caz, instanţa de judecată poate obliga partea care a săvârşit fapta de discriminare să publice, în mass-media, un rezumat al hotărârii de constatare a săvârșirii faptei emise de Consiliu, respectiv al sentinţei judecătoreşti.

De asemenea, instanţa de judecată poate acorda persoanei vătămate daune morale. Tot instanţa este cea care poate dispune retragerea sau suspendarea de către autorităţile emitente a autorizaţiei de funcţionare a persoanelor juridice care, printr-o acţiune discriminatoare, cauzează un prejudiciu semnificativ sau care, deşi cauzează un prejudiciu redus, încalcă în mod repetat prevederile legale privind nediscriminarea.