Contextul actual, determinat de criza Covid-19, a creat o distanță mai mare între oameni și locul lor de muncă. Iar angajatorii au acceptat, chiar dacă uneori cu reticență, că angajații lor pot lucra eficient și de acasă. 

Am ajuns să ne bazăm din ce în ce mai mult pe tehnologie pentru a ne desfășura viața de zi cu zi. De la obligațiile de muncă până la timpul în familie, gadget-urile au ajuns să joace un rol esențial. De asemenea, tehnologia ne poate oferi o nouă modalitate de a ne face treaba chiar și atunci când nu ne aflăm la locul de muncă. De aceea, piața de muncă din România a ajuns să îmbrățișeze soluții diferite pentru desfășurarea serviciului.

Gestionarea acestor două tipuri de angajați poate fi o provocare, dar este, de asemenea necesară, deoarece din ce în ce mai multe companii încep să accepte telemunca sau munca la distanță. La urma urmei, reprezintă un beneficiu atât pentru angajați, cât și pentru angajator, căci ambele situații pot reduce drastic cheltuielile generale ale unei companii.

În acest articol vei afla:

   - Cum se definește munca la domiciliu?

   - Ce este mai exact telemunca?

   - Care sunt diferențele dintre telemuncă și munca la domiciliu?

Cum se definește munca la domiciliu?

Munca la domiciliu este reglementată prin Codul Muncii, art. 108 – 110 din Legea nr. 53 din anul 2003. Astfel, munca la domiciliu se diferențiază de munca obișnuită prin specificul locului în care se desfășoară munca. De această dată, acest loc nu este situat în unitate, la angajator (cum este de regulă), ci la domiciliul sau reședința salariatului în cauză.

Astfel, în cazul în care se optează pentru munca la domiciliu, este necesar ca atât decizia scrisă, cât și actul adițional, să conțină următoarele elemente:

a) Faptul că angajatul lucrează de la domiciliul său. În condițiile în care nu există această precizare expresă, contractul poate fi considerat unul obișnuit, în care locul muncii este la punctul de lucru al angajatorului.

b) perioada în care se aplică această măsură, dacă acest lucru se va reglementa între părțile semnatare numai pe o anumită perioadă, nu definitiv.

c) programul în cadrul căruia angajatorul este în drept să controleze activitatea salariatului său și modalitatea concretă de realizare a controlului. În cadrul acestei clauze, este necesar să se specifice intervalul orar și modalitatea concretă de contactare a angajatului (prin e-mail, telefon, etc.). Scopul este de a asigura o anumită disciplină în derularea raporturilor de muncă, evitându-se eventualele abuzuri nedorite.

d) obligația angajatorului de a asigura transportul la și de la domiciliul salariatului, după caz, al materiilor prime și materialelor pe care le utilizează în activitate, precum și al produselor finite pe care le realizează. Această clauză trebuie să se regăsească în contract / act adițional doar dacă activitatea pe care o îndeplinește angajatul implică utilizarea de materii prime.

Ce este mai exact telemunca?

Telemunca este reglementată prin Codul Muncii, de Legea nr. 81 din anul 2018, iar definiția ei se regăsește la art. 2, a): ,,forma de organizare a muncii prin care salariatul, în mod regulat şi voluntar, îşi îndeplineşte atribuţiile specifice funcţiei, ocupaţiei sau meseriei pe care o deţine, în alt loc decât locul de muncă organizat de angajator, cel puţin o zi pe lună, folosind tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor.” Așadar, angajații pot opta să muncească de la domiciliu sau din oricare alt loc din afara sediului companiei angajatoare, însă numai dacă munca pe care ei o desfășoară este îndeplinită cu ajutorul tehnologiei informației și comunicațiilor. De asemenea, telemunca poate avea loc numai prin acordul de voință al părților implicate. Acest acord se poate semna fie la momentul încheierii contractului individual de muncă pentru noul angajat sau, ulterior, printr-un act adițional la contractul deja semnat. 

Spre deosebire de munca la domiciliu, în cazul telemuncii, angajatul în cauză are posibilitatea să lucreze atât de la domiciliul său, cât și din alt loc în afara sediului companiei. În ceea ce privește perioada şi / sau zilele în care se poate desfășura activitatea de la distanță, aceste detalii urmează a fi stabilite, de comun acord, împreună cu angajatorul său.

Pe lângă cele trei clauze menționate pentru munca la domiciliu, desigur, cu diferența că precizarea expresă trebuie să specifice că „salariatul lucrează în regim de telemuncă”, alături de elementele obligatorii, contractul individual de muncă în cazul telemuncii trebuie să conțină și următoarele clauze:

a) locul/locurile desfășurării activității de telemuncă, convenite de părți. Având în vedere că locul de muncă a telesalariatului poate fi, în fapt, orice loc în care acesta își va desfășura activitatea, această clauză este necesar a fi trecută în contract.

b) perioada și/sau zilele în care telesalariatul își desfășoară activitatea la un loc de muncă organizat de angajator. Prin această cauză, înțelegem faptul că desfășurarea activității de către angajat în regim de telemuncă nu poate fi permanentă. Va fi necesar ca, din când în când, angajatul respectiv să se mai și întoarcă la birou. Astfel, perioada în care salariatul va beneficia de telemuncă rămâne la latitudinea părților semnatare.

Care sunt diferențele dintre telemuncă și munca la domiciliu?

Munca la domiciliu și telemunca sunt adesea folosite cu aproape același sens, dar pot exista diferențe între cele două, după cum putem observa și din reglementarea legală a celor două titulaturi. 

Probabil una dintre cele mai evidente diferențe între ele este legată de izvorul juridic. Astfel, munca la domiciliu izvorăște dintr-un contract individual denumit specific pentru „munca la domiciliu”. Telemunca, în schimb, izvorăște în temeiul unui contract individual, reglementat de Legea nr. 81/2018, și presupune o activitate în care se utilizează metodologia informației și a telecomunicațiilor.

Celelalte diferențe dintre cele două titulaturi țin mai mult de specificul locului de desfășurare a muncii, de anumite calități specifice ale angajatului care desfășoară munca respectivă, de specificul muncii sau a programului de lucru:

   1. Munca la domiciliu sugerează că angajatul este exact așa - localizat la domiciliul său, la reședința acestuia. Telemunca poate fi desfășurată și în alte locuri decât cele aparținând angajatorului și poate însemna, de asemenea, că angajatul poate lucra și de la sediul angajatorului o parte din timp. 

   2. Munca la domiciliu poate fi întreprinsă de orice salariat, în măsura în care activitatea pe care o desfășoară îi permite acest lucru. În cazul telemuncii, activitatea desfășurată trebuie să permită utilizarea mijloacelor specifice de telecomunicații. 

  3. În cazul telemuncii, specificul este dat de procesarea, transformarea, manipularea și difuzarea informațiilor (analiști, programatori, informaticieni, etc.), pe când munca la domiciliu presupune o activitate ce poate fi desfășurată de o sferă mai largă de angajați (spre exemplu, contabili, economiști, ingineri, croitori, strungari, etc.).

  4. Angajații la domiciliu au avantajul că își pot stabili programul în mod individual, în concordanță cu prevederile agreate de comun acord între ei și angajator, ceea ce presupune o anumită flexibilitate. În cazul telemuncii, intervalul orar lucru se stabilește exclusiv în comun acord cu angajatorul. Acesta din urmă trebuie să respecte programul și modalitatea concretă de realizare a controlului muncii, așa cum a fost agreată cu angajatul în cauză.

   5. În timp ce munca la domiciliu are caracter permanent, telemunca se efectuează doar pentru o anumită perioadă (cel puțin o zi pe lună, dar perioada poate fi prelungită, cu acordul ambelor părți).

Concluzie

Nu este o surpriză faptul că era digitală a introdus și un nou val al telemuncii sau al angajaților la domiciliu. Tehnologia a făcut posibilă îndeplinirea de la distanță a multor responsabilități. 

Fie că este vorba de telemuncă sau de munca de la distanță, tehnicile de management adecvate ar trebui integrate în majoritatea companiilor, pentru buna desfășurare a activității.