Așa cum prevede Constituția României și Codul muncii, dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupației, precum și a locului de muncă este liberă.

De asemenea, în cadrul oricărei relații de muncă, se aplică principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii.

Aceleași drepturi și principii se aplică și în cazul minorilor care DORESC să lucreze. Punem accent pe dorința minorilor de a lucra, deoarece munca forțată este interzisă, atât prin Constituție, cât și prin legislația muncii din România.

În România, prevederile referitoare la angajarea minorilor, precum și cele privind protecția acestora la locul de muncă se regăsesc în Codul muncii și în H.G. nr. 600/2007.

Prevederile legislative naționale, aliniate cu prevederile legislative comunitare, mai exact Directiva 94/33/CE privind protecția tinerilor la locul de muncă, compun cadrul legal obligatoriu referitor la munca persoanelor care nu au împlinit 18 ani.

Astfel, ca reglementări generale, amintim:

- vârsta minimă de la care poate fi angajat un minor, ca un angajat de sine stătător, este de 16 ani, deoarece atunci dobândește capacitatea de muncă;

- un minor poate poate încheia un contract de muncă în calitate de salariat și la împlinirea vârstei de 15 ani, cu acordul părinților sau al reprezentanților legali, pentru activități potrivite cu dezvoltarea fizică, aptitudinile și cunoștințele sale, dacă astfel nu îi sunt periclitate sănătatea, dezvoltarea și pregătirea profesională; 

- încadrarea în muncă a persoanelor sub vârsta de 15 ani este interzisă;

- retragerea acordului părinților sau al reprezentanților legali în cazul minorilor de 15 ani, până la împlinirea vârstei de 16 ani, are ca urmare încetarea de drept a contractului;

- durata timpului de lucru este de maximum șase ore/zi și de maximum 30 de ore pe săptămână, pentru contract individual de muncă cu normă întreagă; 

- salariul trebuie să fie cel puțin egal cu salariul minim brut pe economie, în condițiile în care durata timpului de lucru este de 30 de ore/săptămână. 

Pe lângă reglementările generale menționate mai sus, trebuie să amintim și câteva prevederi referitoare securitatea ocupațională a lucrătorilor minori, unde ne vine în ajutor și Legea nr.  272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului:

- tinerii în vârstă de până la 18 ani nu pot presta muncă suplimentară;

- tinerii în vârstă de până la 18 ani nu pot presta muncă de noapte;

- tinerii în vârstă de până la 18 ani beneficiază de o pauză de masă de cel puțin 30 de minute, în cazul în care durata zilnică a timpului de muncă este mai mare de 4 ore și jumătate, iar pauza de masă este considerată timp de muncă;

- între două zile de muncă, tinerii între 16 și 18 ani trebuie să beneficieze de o perioadă minimă de repaus de 12 ore consecutive, iar cei între 15 și 16 ani, de minimum 14 ore consecutive;

- tinerii în vârstă de până la 18 ani beneficiază de o perioada de repaus săptămânal de două zile consecutive, de regulă sâmbătă și duminică

- tinerii în vârstă de până la 18 ani beneficiază de un concediu de odihnă suplimentar de cel puțin 3 zile lucrătoare, iar concediul de odihnă se acordă după șase luni de activitate neîntreruptă;

- tinerii în vârstă de până la 18 ani nu pot face munci care prezintă un risc potențial sau care sunt susceptibile să îi compromită educația, sau să îi dăuneze sănătății sau dezvoltării sale fizice, mentale, spirituale, morale ori sociale.

Acestea fiind spuse, și având în vedere că prin Constituție nu se poate îngrădi dreptul la muncă, trebuie să menționăm că și tinerii sub vârsta de 15 ani pot presta anumite activități care vor fi remunerate, activități reglementate prin HG nr. 75/2015.

Dar pentru asta, vom reveni cu un nou articol.