În următoarele 5 minute vei afla:

– De ce lucratul de acasă e similar cu o idilă la care visai cu ochii deschiși, inundat de romantism.
– Cât de importantă este nevoia de semnificație pentru angajați și în ce măsură poate fi împlinită atunci când lucrăm de acasă.

Îmi amintesc cu drag de vremurile când doar eu înțelegeam ordinea din haosul de pe biroul meu. Deși sună de parcă e o amintire îndepărtată, face referire la dezordinea de pe biroul meu de acum câteva luni. Între timp, toată această dezordine n-a dispărut, s-a mutat doar în colțul patului, acolo unde-mi place să stau să lucrez între cinci perne și câteva jucării de pluș ce se pare că s-au mutat la mine în pat din voia fiicei mele cele mici. Iar în zilele cu soare domol lucrez cu mare spor din grădină.

M-am adaptat așa cum am făcut-o cu toții: ședințe, înâlniri, training-uri pe Zoom, interviuri online, zi de zi în căutare de soluții digitale care să ne înlocuiască tabieturile de la birou. Dar adevărul e că… n-are cafeaua același gust, dacă nu e băută la o vorbă cu colegii. Și, în același timp, cât de cool e să nu-ți mai faci griji că nu știi cu ce să te îmbraci mâine la muncă?!

Vedeți? Această situație cu work from home e tare similară cu o idilă la care visai cu ochii deschiși, inundat în romantism. Pe vremurile în care ne înghesuiam cu toții în metrou, fie abia așteptai zilele de lucru de acasă, fie, dacă nu erau pe lista de beneficii, făceai lobby cu orice ocazie către departamentul de resurse umane sau managerul tău să ia în considerare acest beneficiu. Dacă aș fi primit un bănuț de câte ori am auzit pe cineva că-și dorește să lucreze de acasă în 2019, acum v-aș fi scris de pe o plajă din Bali (dar sincer, nici in vie la Vâlcea nu e așa de rău!).

Deci, o romanță în sfârșit împlinită pentru mulți dintre noi. Dar cât va ține? Simt cum încet-încet această stare de îndrăgosteală de a munci de acasă în pijamale va deveni un love-hate relationship, când rând pe rând dorul de socializare și interacțiune își vor spune cuvântul.

În timp ce noi suntem prinși în această idilă profesională, companiile ce ne plătesc să o întreținem se întreabă, probabil, de ce să mai plătească chirii usturătoare, când am demonstrat cu toții cât de bine ne descurcăm și de la distanță. Mai ales în astfel de vremuri de austeritate, când să te chibzuiești cât mai bine devine esențial supraviețuirii. Va fi și această decizie luată prin lupa finanțelor sau se vor aplica și filtrele nevoilor umane?

Așadar, facem o trecere în revista a acestora?

Nevoia de stabilitate

Evident, perioada prin care trecem, în care nu calendarul dictează importanța zilei, ci inventarul cazurilor de COVID-19, pare cam greu de încadrat într-o discuție despre stabilitate. Mulți dintre noi am spune că statul acasă, în siguranță, la adăpost de orice se poate lua (de la un virus până la o stare de nervi din trafic), ar fi întruchiparea stabilității! Poate pentru unii dintre noi! Însă pentru cei ce nu știu dacă job-ul lor va mai exista de acasă sau de… oriunde în curând, e cam dificil să se simtă în siguranță. Așa că ideea în sine că, la sfârșitul acestei nebunii, biroul tău plin de post it-uri te așteaptă, cu sau fără praf pe el, e un gând ce totuși inspiră un pic de calm.

Nevoia de diversitate

Ce poate fi mai divers decât altă serie Netflix săptămânal, după program, în pijamale, aceleași în care ai lucrat toată ziua?! Simplu. Drumul către lucru. Interacțiunea de la cafeneaua din colț. Ședințele adhoc de lângă aparatul de cafea. Proiectele noi pe care le primești live, alături de colegii din echipă. Și acel dulce moment când depui cererea de concediu pentru vacanța mult așteptată! Diversitatea acasă versus diversitatea la birou clar pălește. Asta în cazul în care nu cumva ai redecorat săptămânal de când a început pandemia!

Nevoia de sens

Ușor de împlinit, din confortul casei tale, când ți se recunosc meritele după ce ai spălat vasele în fiecare seară, nu-i așa?! Da, îți pot fi recunoscute meritele pe Zoom de către colegi sau superiori. Poate chiar ai unul dintre acei manageri care va face un gest deosebit ca să-ți arate cât de cool ai fost și vei primi acasă o cutie de bomboane din alea bune, pe care le vei mânca singur cel mai probabil, dacă nu ajung copiii la ele înaintea ta. Și e și așa fain… temporar. Pentru că nimic nu se compară cu sărbătorirea unei reușite profesionale cu momentul în care ieși triumfător din ședință și-ți inviți colegii la o bere după program să sărbătoriți. Recunoaște: te-ai întoarce la birou pentru o ieșire după program, nu-i așa?!

Nevoia de conexiune

Să dăm Cezarului ce e al Cezarului: tehnologia e viitorul. Într-o secundă ești conectat video cu cineva de la capătul lumii. Și e fain să ai această opțiune. Dar la sfârșitul zilei, acesta nu e un mod de a trăi. E doar o alternativă la imposibilitatea de a fi lângă cine îți dorești. Și, deși suntem cu toții recunoscători să trăim aceste vremuri ce ne oferă atât de multe opțiuni de a fi în contact, știm cu toții că cea mai reală conexiune rămâne conexiunea contactului uman. Nu vreau să devin siropoasă, dar mie una tare mi-e drag când sunt lângă oameni. Privesc această perioadă ca pe o probă de disciplină pe care o dăm pentru a ne întoarce la noi, așa cum eram. Chiar dacă nimic nu va mai fi la fel și tot ne vor separa câțiva metri, am certitudinea ca vom face tot ce putem pentru a ne întoarce unii la alții.

Nevoia de creștere și contribuție

Fără doar și poate cu nevoia de creștere ne-am luptat cu toții în perioada asta… eronat. Să lucrezi atât de aproape de frigider, clar ne-a dat ocazia de a crește… în dimensiuni. Dar știm deja că nu despre asta vorbesc aici. 
„La sfârșitul zilei sunt toți oamenii cu care am interacționat” e gândul ce mă guverneaza de ani de zile. Aici cred că-și aduc birourile noastre cel mai mare aport. În sălile de ședințe în care ne stimulăm unii pe alții să fim creativi și inovatori. În băile în care ne adăpostim să ne calmăm după un eșec total într-un proiect, promițându-ne că data viitoare o să ne descurcăm mai bine. În bucătărie, unde strângem pe ascuns bani de la echipă pentru a-i lua cadou unui coleg de ziua lui. Ne dorim să evoluăm, să fim mai buni și facem asta în special când suntem stimulați de cei din jurul nostru.

În concluzie, azi ne place să lucrăm de acasă, mâine ne apucă dorul de colegi și observăm că până și salteaua din colțul în care lucrezi a luat forma ta cu laptopul în brațe. În același timp, acum e momentul în care companiile au ocazia de a schimba modul în care privesc birourile: nu vor mai fi locul în care aduni toți angajații pentru a-i supraveghea mai bine și pentru a comunica mai facil. Birourile vor deveni spațiul în care ne vom întoarce să ne re-conectam, să ne stimulăm creativitatea și dorința de performanță și să creăm lucruri împreună. Pentru că, așa cum spune Simon Sinek, Together is better, nu-i așa?

Și ca să nu rămână titlul doar o întrebare retorică, opinia mea e că secretul e… la mijloc. Undeva, între work from home permanent și un job de la 9 la 5, există un echilibru personal pentru fiecare dintre noi. Rămâne doar ca angajatorii noștri să conștientizeze asta și să-și pregătească organizațiile să-și sprijine angajații în a găsi formula de echilibru potrivită.

Pentru tine cum ar fi ideal?