Sursa foto

In acesti ultimi cativa ani de stergere a urmelor crizei economice am fost martorul accentuarii unei tendinte foarte interesante pe care, cu siguranta, ati observat-o si voi. Este vorba despre aparitia de noi mall-uri langa cladiri de birouri sau viceversa.

In afara de mall-ul din zona Vitan, de altfel prim-reprezentant al acestui concept strain pe teritoriul romanesc, care, cautand a se strecura cat mai in centrul orasului, si-a taiat singur „craca”, toate celelalte mall-uri de a caror existenta sunt constient au reusit sa sustina rasarirea unei forme de „business park” pe teritoriul lor sau sa se pozitioneze in imediata apropiere a unei astfel de locatii (chiar si cel din zona Lujerului, care a invatat pesemne din nefericirea fratelui sau de ancora cruce din Vitan). In aceeasi nota, in afara de parcurile din zonele ex-Semanatoarea si Preciziei, nu prea mai stiu altele care sa nu fie deservite de un mall.

Putem sa ne gandim la aceasta situatie ca la un recif: coralii se ocupa de constructia recifului iar partenerii lor simbiotici, algele, de producerea hranei necesare. Prin analogie, proprietarii de mall-uri construiesc sau se pozitioneaza langa cladiri de birouri iar partenerii lor simbiotici, multinationalele care inchiriaza spatii in aceste cladiri, impreuna cu angajatii lor, care isi consuma o buna parte din timp si din salariu plimbandu-se pe aleile comerciale, asigura prosperitatea intregului sistem. Aranjamentul este pe cat pe simplu, pe atat de profitabil.

Si, daca stam sa ne gandim putin, mall-ul este un adevarat oras miniatural in care gasesti aproape orice: un supermarket, un cinematograf, un cazinou, restaurante, farmacii si magazine de tot felul. Cine nu ar vrea, dupa noua ore obositoare de serviciu, sa gaseasca la un loc toate aceste atractii ale vietii moderne? Daca mall-urile ar incepe sa ofere si camere spre inchiriat, probabil ca o parte considerabila a vizitatorilor lor zilnici s-ar muta cu totul acolo.

Si eu, in mijlocul episodului de canicula de la inceputul lunii iulie, m-am refugiat literalmente intr-un mall pentru simplul motiv ca acolo era racoare si acasa nu. Desigur, am profitat de ocazie si am trecut si pe la banca, dand apoi o tura prin supermarket,  totul fara a parasi vreun moment clima civilizata, conditionata, a acestei oaze. Iar cu cateva luni in urma, dupa un traseu de doua ore la minus 20 de grade prin delta Vacaresti, cine nu a binecuvantat ospitalitatea mall-ului de la Piata Sudului? Da, si mie imi place in mall.

Iar mall-ul nu si-a atins pe deplin potentialul, fiind intr-o continua evolutie. Exista cel putin un mall care se poate accesa direct de la metrou, fara a iesi la suprafata. Exista cel putin un mall ale carui cladiri de birouri comunica direct cu aleile comerciale. Chiar si mall-ul esuat de la Eroii Revolutiei a avut o astfel de tentativa, incercand sa faciliteze accestul clientelei prin construirea acelui futurist pasaj suprateran care facea legatura cu parcarea supraetajata de peste drum. Mall-ul este un organism viu si incearca sa se plieze cat mai mult pe nevoile noastre, incantandu-ne cu muzica, culorile si energia sa. Iar noi, cei care ii trecem pragul, nu trebuie decat sa intindem mana pentru a obtine ceea ce ne dorim.

Voi cei care sunteti tentati sa considerati mall-ul un loc al pierzaniei, ganditi-va doar ca el nu doar exista, ci supravietuieste si chiar creste pentru ca raspunde unor nevoi reale ale oamenilor care il viziteaza, cu care nu exagerez cand spun ca are o adevarata relatie de simbioza. Generator de (multe!) locuri de munca, refugiu al adolescentilor si pensionarilor deopotriva, mall-ul este aici si va ramane cat timp oamenii vor avea nevoie de serviciile lui. Cu totii stim cat de trist arata un recif mort.