Sistemele de bonusare gândite în aşa fel încât angajaţii să nu îşi poată atingă ţintele au devenit o reală problemă pentru unii manageri de resurse umane, care se lovesc la interviurile de angajare de reticenţa candidaţilor atunci când le prezintă pachetele salariale.

„În Takata avem plata în funcţie de performanţă foarte bine structurată, iar bonusurile pot ajunge până la 60% din salariul de înca­drare. Însă mă con­frunt cu o problemă atunci când fac angajări, pentru că atunci când vine candidatul şi îi explic sistemul de bonu­sare, el îmi zice: «Pe mine nu mă inte­resează decât salariul de încadrare, pentru că ştiu că bonusurile nu pot fi luate niciodată!». Şi noi suferim de această tendinţă pe piaţă, prin care candidaţilor li se promit bonusuri frumoase, dar în realitate ele sunt concepute în aşa fel încât să nu poată fi luate“, a spus Loredana Ghiţuică, directorul de HR al producătorului de componente auto Takata, care are 5.500 de salariaţi în Arad. Ea a fost unul dintre managerii invitaţi la cea de-a XVII-a ediţie a dezbaterii HR Insider, orga­nizată de ZF Corporate săptămâna trecută la Timişoara.

Sfatul ei pentru cei care fac recrutări este să nu mintă candidaţii din acest punct de vedere, pentru că acest lucru va dăuna pe viitor tot organizaţiei, deoa­rece angajaţii vor pleca imediat ce vor găsi alte oportunităţi.

„Degeaba ne plângem că ne pleacă oamenii, dacă le dai «găleata goală» în loc să le dai exact cât ai. În plus, în pe­rioadele dificile pentru companie, ultimul lucru care trebuie tăiat este partea de avantaje pentru salariaţi“, a mai spus Loredana Ghiţuică. Acelaşi  principiu trebuie aplicat şi atunci când vine vorba de training, având în vedere că angajaţii nu tre­buie trimişi la trai­ning „cu arca­nul“, ci managerii trebuie ca mai întâi să identifice şi să con­vingă angajaţii că au nevoie de dez­voltare în anumite arii.

„Cred că avem boala formelor fără fond. Aş sfătui toţi HR managerii ca, înainte să decidă ce traininguri trebuie făcute, să vorbească cu oamenii, să îi facă să înţeleagă de ce au nevoie de training şi de faptul că un astfel de program poate fi un sprijin pentru dezvoltarea lor. Iar cine nu este în faza de a înţelege de ce are nevoie de instruire, să nu fie obligat să meargă la cursuri. Cred că în vestul ţării nu mai suntem la faza la care oamenii merg cu arcanul la training, dar avem nevoie în continuare de autenticitate. Niciodată nu trebuie să oferi găleata goală“, a mai spus Loredana Ghiţuică.

Existenţa unei mase mari de cursanţi trimişi la training de către şefi a fost un fenomen frecvent întâlnit în vestul ţării în anii 2005 – 2007, iar oamenii nu vedeau aceste cursuri ca pe o investiţie, ci ca pe un consum, a explicat Adrian Moldoveanu, consultant şi coordonator al biroului din Timişoara al firmei de training Ascendis.

“În ultima perioadă se fac analize foarte exacte ale nevoilor de instruire şi în sălile de curs vin oameni care chiar îşi doresc să crească. Este o formă de recunoaştere pentru ei, având în vedere că se întâlneşte dorinţa pe care o au de dezvoltare cu efortul pe care organizaţia îl face în această direcţie. Foarte rar mai vin la cursuri angajaţi trimişi de companie”, a spus Adrian Moldoveanu de la Ascendis.