Trăim una dintre cele mai prospere perioade din istoria umanității, în ciuda crizelor care apar și dispar. Cu toate acestea, ne simțim neîmpliniți, subapreciați și dezamăgiți. Realitatea de la locul de muncă nu e tocmai roz, iar rata burnoutului crește și tot crește, ceea ce a dus la două mari fenomene economice care se întâmplă simultan încă de la începutul pandemiei de COVID-19: „demisia în masă” și „quiet quitting”. Demisia în masă se referă la numărul din ce în ce mai mare de oameni care aleg să demisioneze de la locul de muncă din două mari motive: nivelul salarial și sentimentul de împlinire pe care îl aduce (sau nu) jobul.

Bineînțeles, la mijloc mai este vorba și de posibilitatea de a lucra remote, de flexibilitatea programului, de beneficiile pe care le acordă compania și de oportunitățile de creștere a angajaților. Un lucru este însă clar: oamenii nu mai sunt mulțumiți cu felul în care lucrează. Un sondaj FlexJobs arată că, pentru 24% dintre respondenți, munca remote este atât de importantă încât ar accepta o reducere salarială de 10-20% pentru oportunitatea de a lucra în întregime de la distanță, iar 21% dintre ei ar renunța la zile de concediu pentru asta. De ce ar renunța cineva la un salariu mai bun și la alte beneficii pentru simplul fapt de a putea lucra de acasă? Fiindcă angajații care au opțiuni flexibile din punct de vedere al programului și al locului de unde își desfășoară activitatea simt că au parte de mai mult echilibru între viața personală și viața profesională, dar și de mai mult sprijin emoțional decât cei care nu au aceste posibilități.

În final, nu e doar despre rata ridicată de epuizare, ci și despre o rată din ce în ce mai mare a lipsei de scop și sens, o rată din ce în ce mai mare a oamenilor care nu mai au pasiuni și forme de deconectare sau care alocă mai puține resurse pentru acestea. Prea mulți dintre cei care ne trec pragul acuză diferite stări, de burnout, atacuri de panică, tulburări de somn, dificultăți de a se relaxa și detașa de termenii cadrului profesional, incompatibilități cu membrii din echipă sau șef, greutatea de a mai ține pasul cu schimbările organizaționale sau termene limită scurte.

Valorile personale, sensul și wellbeing-ul la locul de muncă

Din păcate pentru angajatori, a trecut cu mult vremea când un job însemna doar stabilitate și un salariu pe măsura așteptărilor. Odată ce milenialii și Generația Z au luat cu asalt piața muncii, vorbim mai degrabă despre wellbeing, despre alinierea dintre valorile personale și valorile organizaționale, despre sentimentul de împlinire la locul de muncă, despre oportunități de dezvoltare și despre echilibrul dintre viața personală și cea profesională.

Ne petrecem o treime din viață la job, așadar e normal să ne dorim mai mult de la un loc de muncă. Un studiu din 2018 arată că oamenii își doresc să simtă valoarea intrinsecă a rolului lor, să contribuie la ceva mai măreț decât ei înșiși și să poată fi autentici, să evolueze, să se regăsească în munca lor de zi cu zi. Un alt studiu arată că oamenii ar fi dispuși să accepte un salariu de bază mai mic dacă simt că locul de muncă îi împlinește.

Din păcate, nu toți angajatorii iau în considerare acești factori, astfel încât cei mai curajoși dintre angajați au început să îi părăsească, îndreptându-se spre alte organizații sau comunități care le pot oferi ceea ce nu le-au oferit foștii angajatori. Pentru alții nu e la fel de ușor să-și dea demisia, astfel încât recurg la ceea ce numim „quiet quitting” – renunțarea în tăcere la jobul pe care îl au în momentul de față.

Ce înseamnă „quiet quitting” și de ce ia amploare fenomenul

„Quiet quitting” nu e un fenomen nou, însă este umbrela perfectă sub care se ascund multe neajunsuri de la joburile de azi. A renunța în liniște înseamnă a nu mai face eforturi la locul de muncă, ci doar atât cât e necesar ca să rămâi angajat și să-ți iei salariul. A renunța în liniște este despre respectarea unui contract scris între părți, însă fără implicarea emoțională sau fără a mai exista și contractul psihologic în acea înțelegere sau relație.

„Quiet quitting” a fost folosit pentru prima dată în septembrie 2009 de economistul Mark Boldger, în cadrul unui simpozion din Texas despre diminuarea „ambițiilor” la locul de muncă în Venezula, conform Wikipedia.

Cel puțin jumătate din forța de muncă a Americii face deja asta, potrivit unui studiu Gallup. În SUA, „demisia tacută” se poate corela cu trendul care a apărut și pentru a contracara cultura „hustle”, în care persoanele sunt încurajate să se dedice în totalitate activităților care le pot aduce resurse financiare. Fenomenul „hustle culture” implică un devotament crescut alocat jobului sau activităților cu scop lucrativ, în urma căruia o persoană ajunge să excludă alte aspecte ale vieții personale și sociale și pierde legătura cu propriul corp și propriile nevoi. Și în China, în 2021, a apărut o mișcare similară: tang ping (a sta întins), care împrumută din specificul demisiei silențioase.

Cei mai afectați de acest fenomen sunt milenialii mai tineri și Generația Z, care, în mod normal, ar trebui să se îngroape sub un volum de muncă uriaș pentru a-și demonstra calitățile și pentru a reuși să avanseze în carieră. Nu e de mirare că tot ei sunt primii care hotărăsc să renunțe în liniște la joburile pe care le au ca să reechilibreze balanța muncă/viață personală, să își contureze o strategie de viitor și să înțeleagă ce e cu adevărat important pentru ei.

„Quiet quitting” e și o modalitate a angajaților de a „se pune la adăpost” în cadrul jobului pe care îl au deja în timp ce așteaptă să treacă pericolele pandemiei și să-și revină piața pentru a putea porni apoi în căutarea unor oportunități mai bune. Mulți dintre ei nici nu au energia necesară pentru a se dedica procesului de căutare activă a unui nou job, așa că între timp preferă să-și ia salariul și să profite de beneficiile pe care le au deja, însă fără să facă mai mult decât scrie în fișa postului.

Ce pot face companiile pentru a preveni procesul de quiet quitting

Pentru ca firmele să nu-și piardă angajații, e nevoie să-și regândească întreaga strategie, punând în centru nu numai clienții și vânzările, ci și angajații și nevoile lor. Dacă te numeri printre angajatori, probabil vei găsi în următoarea listă câteva repere care să te ajute să construiești o cultură mai sănătoasă pentru angajații tăi:

• - Oferă mai multe zile de concediu plătite și beneficii, care să-i încurajeze pe angajați să aibă mai multă grijă de sănătatea lor mintală, pentru a preveni burnoutul și pentru a spori productivitatea.
• - Oferă flexibilitate atât din punct de vedere al locului de unde își desfășoară angajații activitatea, cât și din punct de vedere al intervalelor orare în care preferă să lucreze – productivitatea nu e standardizată, iar ceea ce funcționează pentru o parte dintre angajați nu funcționează pentru toți.
• - Arată în mod clar și transparent cum este definit procesul de avansare în cadrul companiei – una din marile frustrări ale generațiilor mai tinere este că rămân blocate în rolurile pe care le au și nu au claritate cu privire la oportunitățile interne de care ar putea beneficia.
• - Investește în programe personalizate de learning & development.
• - Oferă programe de mentorat – un proces bine definit de onboarding și un mentor care îi poate ajuta pe tinerii angajați să-și deblocheze potențialul sunt lucruri care nu presupun costuri pentru companii, dar care pot schimba în mod semnificativ felul în care angajații se raportează la munca lor și la rolul pe care îl îndeplinesc.
• - Prioritizează comunicarea și setează clar parametrii prin care se măsoară progresul angajaților – aici ne referim și la felul în care este definită productivitatea: mai mult nu înseamnă întotdeauna mai bine; e de preferat să se măsoare rezultatele, nu orele de muncă – calitatea, nu cantitatea.
• - Investește în experiența angajaților și în retenția lor – fără o strategie de employee engagement care să unească membrii echipelor, să îi facă să se simtă văzuți și auziți și să promoveze o cultură organizațională sănătoasă, firmele își pot pierde extrem de ușor chiar și pe cei mai buni și mai activi dintre angajați.

Ce pot face angajații pentru a preveni procesul de quiet quitting

Alegerea de a face un pas în spate și a renunțării în tăcere nu este una neapărat conștientă și nici ceva ce se întâmplă brusc – este rezultatul orelor suplimentare, al salariului necompetitiv, al unei culturi organizaționale nepotrivite. Odată ce începem să renunțăm la un lucru atât de important din viața noastră putem avea parte de o satisfacție temporară, de senzația restabilirii unui echilibru, însă pe termen mai lung devenim mai nefericiți, mai înverșunați și mai nemulțumiți că nu se fac lucruri în favoarea noastră.

• - Fii eficient: nu vrei să stai peste program, iar asta este perfect normal; asigură-te însă că ești cât poți de eficient în orele pe care le petreci la locul de muncă ca să poți să-ți creezi singur un program mai flexibil și să beneficiezi atât de conexiunile de la muncă și de sprijinul oamenilor care te pot ajuta să devii mai bun, cât și de libertatea de a face mai mult din ceea ce îți dorești în timpul liber.
• - Preia comanda: tu știi cel mai bine în ce direcție vrei să evoluezi și tot tu trebuie să-ți dai seama ce anume de la locul de muncă te face să te simți nefericit sau nemulțumit; probabil te folosești de quiet quitting ca să te răzbuni pe organizația din care faci parte, însă sentimentul de revoltă și atitudinea înverșunată nu te vor face să te simți mai bine pe termen lung. Situația dureroasă în care ești guvernat de sentimentul că ești subapreciat și că se cere prea mult din partea ta nu se va rezolva de la sine, așa că va fi nevoie să faci un pas în față și să începi tu conversația referitoare la felul în care te simți. E posibil să fii un deschizător de drumuri: dacă managerul e dispus să te asculte, acest moment poate fi unul al schimbării pentru toți colegii care trec prin aceeași situație ca tine.
• - Setează limite: fii cât se poate de direct cu managerul tău și exprimă-ți așteptările și limitele – comunicarea directă este cea care poate contribui la schimbare, nu atitudinea pasiv-agresivă care vine la pachet cu renunțarea în tăcere.
• - Lasă munca la birou - Dacă în mod obișnuit pleci de la birou doar pentru a te întoarce imediat la a răspunde la e-mailuri sau la telefoane până târziu, este timpul să încerci să te detașezi.
• - Cultivă prieteniile de la locul de muncă: dacă organizația face prea puțin pentru a susține moralul echipei, puteți face voi înșivă asta prin comunicare, grijă pentru celălalt și bună dispoziție. În plus, camaraderia la locul de muncă este un antidot eficient pentru burnout și e mult mai probabil să îți placă ce faci dacă lucrezi într-o echipă din care îți place să faci parte.
• - Nu rămâne blocat într-o stare de fapt defectuoasă: în cazul în care eforturile tale de a-ți comunica așteptările nu aduc niciun rezultat, concentrează-te pe networking și, eventual, pe un proces de dezvoltare personală, care să îți ofere mai multă claritate cu privire la direcția profesională în care îți dorești să evoluezi, ce pași ai de parcurs și cum să faci tranziția într-un mod care să răspundă nevoilor tale. La fel cum un om cu complexul salvatorului nu poate schimba în bine un partener nepotrivit, nici tu nu te poți lupta la infinit cu morile de vânt. Când simți că opțiunile ți s-au epuizat, prioritizează procesul de căutare a unui nou job fără să te simți în vreun fel vinovat față de compania pe care urmează să o părăsești.

În concluzie...

Deși există „quiet” în „quiet quitting”, fenomenul este de fapt un strigăt pentru condiții mai bune de lucru și pentru conștientizarea consecințelor pe care volumul de muncă, situația economică actuală și pandemia le au asupra moralului angajaților. Deși la o primă vedere ar putea fi catalogat ca fiind o formă de resemnare, este de fapt un semn care anunță schimbarea. Oamenii așteaptă ca jobul pe care îl au să-i împlinească, să le ofere echilibrul de care au nevoie pentru a se dedica activităților lor preferate, să îi ajute să se dezvolte pe plan profesional și, mai ales, să încorporeze flexibilitatea, care s-a arătat a fi o variantă câștigătoare pentru ambele părți în timpul pandemiei.

Dincolo de clipurile de pe TikTok și de pe YouTube care spun povestea tinerilor care găsesc refugiu în „retragerea în tăcere” se află nevoia profundă de a fi ascultați, de a ne găsi locul pe o piață a muncii extrem de volatilă și de a reuși să trăim nu în antiteză, ci în armonie cu valorile noastre. Sănătatea mintală la locul de muncă este un subiect cât se poate de actual și de relevant, care trebuie abordat din ambele unghiuri – atât de către angajator, cât și de către angajat, iar cât timp nu se iau măsuri în acest sens, atât „demisia în masă”, cât și „retragerea în tăcere” vor continua, lăsând companiile fără cei mai talentați angajați și transformându-i pe cei din urmă în simpli lucrători blazați.

Întotdeauna va fi o mare diferență între a lua o pastilă pentru o durere și a trata cauza: o soluție este de criză, alta este pe termen lung. Demisia tăcută privită ca o opțiune sau „salvare” poate fi o falsă alegere.