Sub o formă sau alta, într-un domeniu sau altul, toți ne dorim să avem succes, să ne atingem scopurile și obiectivele, indiferent ce înseamnă asta pentru fiecare. Pentru unii succesul este egal cu stabilitate financiară, pentru alții înseamnă să se simtă utili, să fie apreciați sau să trăiască în echilibru.

În viața profesională însă, de cele mai multe ori, succesul se traduce într-un job bine plătit, pe care îl facem bine și care ne place, unde suntem apreciați și înconjurați de oameni pe care îi apreciem.

Floare la ureche, nu?

Putem fi tentați să credem asta, pentru că mesajul care ni se transmite cultural astăzi este că drumul spre succes este unul lin. Multe filme sau articole despre antreprenori de succes sunt însă o variantă esențializată (și romanțată) a vieții, în urma cărora putem rămâne cu o senzație de defectivitate (dacă x a reușit atât de ușor, eu de ce nu pot?) și că o piesă de puzzle lipsește.

Iar această piesă lipsă este o informație care poate face diferența dintre un vis împlinit și un mare regret: drumul spre succes e pavat cu eșecuri. De aceea, gestionarea eșecurilor poate fi una dintre abilitățile esențiale ale unui om de succes.

Pentru prietena mea din liceu, succesul însemnase că toată viața fusese prima în tot ceea ce își propusese. Prima în clasă, prima la sport, populară în grupul de prieteni. Părea că indiferent ce încerca îi ieșea cu ușurință. A intrat la ASE și s-a angajat, dar nu după mult timp mi-a mărturisit că, de fapt, își dorise să urmeze alt drum: teatrul.

Încercase în timp să uite de această „nebunie”, însă nu reușea să renunțe cu totul la visul ei, chiar dacă își tot repetase că nu avea niciun sens. Așa că într-un an s-a hotărât să își urmeze chemarea și s-a înscris din scurt la admiterea la facultatea de teatru. Unde a picat. Prima.

Era pentru prima dată când nu reușise să își atingă obiectivul și era, în mod ușor de înțeles, năucită. S-a hotărât să renunțe, interpretând eșecul ei ca pe un semn al lipsei valorii sale ca actriță. Însă un articol despre autoarea seriei Harry Potter a făcut-o să se răzgândească.

A înțeles atunci că obstacolele vor exista întotdeauna (chiar dacă apar poate mai târziu, ca în cazul ei), iar uneori tocmai cei care renunță ușor în fața eșecului ar fi putut aduce cea mai mare valoare într-un proiect.

Autoarea romanelor Harry Potter a fost refuzată de peste 12 de edituri înainte de a cunoaște succesul mondial. Câți ar fi perseverat oare după al 10-lea mail de refuz? Poate că ceea ce J.K. Rowling a știut (și ceea ce prietena mea a aflat cu timpul) au fost chiar metodele de gestionare a eșecului despre care vom vorbi în continuare.
 

1. Renunță la mentalitatea fixă (fixed mindset) asupra inteligenței (și reușitei)

Multă vreme inteligența a fost considerată ca o performanță generală și nemodificabilă. Este vorba despre acel „fixed mindset”, care spune că inteligența și abilitățile sunt înnăscute, rigide, neputând fi deci îmbunătățite. Cei cu o astfel de mentalitate pot fi copleșiți de un eventual eșec, întrucât cred că nu există nimic ce pot face pentru a schimba acest rezultat.

Mai realist este însă să înlocuim termenul „inteligență” cu „performanță inteligentă”. Aceasta sugerează că dezvoltarea cognitivă este modulară, adică o persoană poate fi expertă într-un domeniu și novice în altul. Astfel, expertiza nu poate fi atinsă decât prin învățare într-o arie anume (Miclea & Lemeni, 1999). Doar pentru că ești bun la ceva nu înseamnă că ești bun la toate, dar poți deveni performant la ce vrei tu prin învățare și exercițiu.
 

Poate prietena mea nu era (încă) suficient de bună la actorie, chiar dacă fusese la toate celelalte lucruri pe care le încercase. Dar aceasta nu însemna că nu putea deveni astfel cu pregătirea și îndrumarea potrivită.
 

2. Renunță la perfecționism

Perfecționismul, defectul preferat universal, suprainvocat și la interviurile de angajare! Acesta poate veni cu mai mari costuri decât am crede. Perfecționismul este, de fapt, mai puțin despre a îmbunătăți lucruri, ci despre a repara un sine defect și se asociază cu niveluri crescute de depresie și anxietate. Pe lângă perfecționismul orientat spre propria persoană, există și perfecționismul prescris social, impresia că ceilalți se așteaptă să fim perfecți.
 

Prietena mea a avut o mare surpriză când a descoperit relaxarea cu care au primit familia și prietenii ei eșecul ei „răsunător”. Toată viața crezuse că toată lumea se aștepta să fie perfectă și a fost o ușurare să descopere contrariul.
 

Voltaire spunea că „Perfect este inamicul binelui” și este important să ținem minte asta când ne confruntăm cu un eșec.
 

3. Practică autocompasiunea

Învață să te privești cu blândețe și fără judecată atunci când te confrunți cu eșecul. Tratează-te în același fel în care ai face-o cu un prieten bun aflat în situația ta. Autocompasiunea este despre a onora și accepta faptul că ești om și că este normal să treci prin momente dificile, să eșuezi uneori sau să îți dai seama de lucruri care nu îți plac la tine.  Ai răbdare cu tine și acordă-ți timp și înțelegere.
 

Aici prietena mea a avut nevoie de puțin ajutor, pentru că, la fel ca orice perfecționist, era destul de critică cu ea însăși. Am întrebat-o ce mi-ar spune ea mie dacă aș fi în situația ei și am rugat-o să folosească același discurs și cu ea însăși.
 

4. Nu lua eșecul „prea” personal

Nu te identifica cu eșecul (AI un eșec, NU ești un eșec). Un eșec nu te definește ca persoană. Încearcă să reformulezi exprimări precum „Am eșuat”, „Sunt un ratat” cu „Am înregistrat un eșec”, „Am întămpinat un obstacol” sau cum este potrivit pentru tine.

5. Încearcă să te uiți și la partea plină a paharului

… la oportunitățile de învățare pe care un eșec ți le poate oferi. Acest tip de câștig poate fi mai mare decât orice lecție teoretică.
 

Prietena mea spunea că faptul că a picat la teatru a fost unul dintre cele mai bune lucruri care i s-au întâmplat. Fără acest episod, spunea ea, nu și-ar fi cunoscut colegii din grupul de pregătire pentru următoarea admitere și nu ar fi descoperit lucrurile interesante pe care ei le aveau de oferit. Și nu ar fi descoperit o mulțime de lucruri interesante despre ea însăși.

Adriana Moroianu este psiholog și psihoterapeut.
Poate fi găsită pe social media aici: https://www.facebook.com/psihologiecuempatie

Bibliografie:

Miclea, M. & Lemeni, G. (1999). Aplicațiile științelor cognitive în educație

Young, E. (2021). How To Cope With Failure, According To Psychology. British Psychological Society Research Digest.

Neff, K. What is self-compassion? Extras de la https://self-compassion.org/the-three-elements-of-self-compassion-2/ la 12.06.2022