Sursa foto

Este aproape beznă. Pâlpâitul slab al luminițelor roșii de avarie abia dacă ne ajută să ne distingem siluetele. Ceilalți sunt la fel de nelămuriți ca și mine. Ochii ni se obișnuiesc treptat cu întunericul și începem să distingem obiectele din jur. O hartă pe perete. Echipamente sofisticate de jur împrejur. Cum oare de am ajuns în acest loc, blocați? Începem să căutăm indicii, fiecare într-un colț diferit al laboratorului, încercând în același timp să înțelegem ce se întâmplă. Se creează spontan o ierarhie. Se împart sarcini. Indiciile încep să apară. Cineva reușește să aprindă lumina. Lumina!

Conceptul de team building, cum este și experiența tip „trapped” descrisă mai sus – prin care am și trecut – este relativ nou în cultura românească. Fără să-i fi studiat vreun pic istoria în spațiul mioritic, sunt aproape sigur că a apărut odată cu primele multinaționale, sau cu primele „naționale” pornite de oameni care au studiat sau lucrat în străinătate.

Internetul este plin de definiții ale acestui concept, care îl abordează din mai multe direcții și la mai multe niveluri dar esențialul este același: orice activitate organizată de firmă cu rolul de a-i învăța pe angajați să lucreze (mai bine) în echipă. Nu trebuie să cauți prea mult și vei găsi chiar adevărate teorii ale team building-ului, care aduc în discuție concepte precum SMART, proceduri, ferestre de timp, roluri, resurse și planificare.

În timp ce organizatorii acestor evenimente au așteptări (sau pretenții) dintre cele mai constructive, participanții caută în general latura distractivă a procesului de team building. Fie că urmăresc simpla satisfacere a unor nevoi de bază pe costul firmei sau pur și simplu li se dă de înțeles că ar fi indicat să participe, cei mai mulți sunt probabil departe de a caută să-și dezvolte aptitudinile de lucru în echipă.

Soluția? O activitate care să fie în același timp distractivă dar să și necesite colaborarea participanților, ambiționându-i, fără ca aceștia să se simtă parte a unui experiment. Experiența descrisă mai sus a fost, din punctul meu de vedere, perfectă pentru că însăși natura ei ne-a obligat (fizic!) să stăm toți la un loc și să cautăm o cale de ieșire din camera respectivă. Iar totul a fost cu atât mai antrenant cu cât exista un timp limită și fetele au concurat împotriva băieților (fiecare având deci ceva de dovedit).

Opinia ta conteaza! Adaugă o contribuție și ajută-i pe cei ce își caută un loc de muncă

Problema? Este greu de găsit o activitate de acest fel în momentul în care numărul participanților este de ordinul zecilor sau sutelor. Am avut parte și de un alt team building, aflat complet la polul opus, unde toți cei în jur de o mie de angajați ai grupului au fost suiți în autocare și duși pe litoral. În aceste condiții, chiar dacă și-ar fi dorit ei înșisi să participe la vreo activitate constructivă, nu ar fi putut pentru că simpla deplasare a unui număr atât de mare de oameni a supraîncarcat capacitatea organizatorică a companiei.

În concluzie, nu cred că există vreo soluție de team building universală și nici măcar vreuna care să se potrivească în mod sistematic aceluiași „n” număr de persoane care lucreză în același domeniu „x”. Provocarea constă tocmai în găsirea acelui interes comun majorității participanților și în transformarea lui într-o activitate care îi determină pe aceștia să colaboreze în mod natural, nu ca parte a unui exercițiu sau a unei activități impuse de conducere.