Articolele 111 si 112 din Codul muncii precizeaza clar ce se intelege prin timpul de munca si care este durata legala reprezentata de acesta, atat in cazul adultilor, cat si in cel al tinerilor sub 18 ani.

Art. 111

Timpul de munca reprezinta orice perioada in care salariatul presteaza munca, se afla la dispozitia angajatorului si indeplineste sarcinile si atributiile sale, conform prevederilor contractului individual de munca, contractului colectiv de munca aplicabil si/sau ale legislatiei in vigoare.
 
Munca suplimentara

Din art.112 alin.1 reiese foarte clar ca durata timpului de munca este de 40 de ore saptamanal. Pornind din acest punct, munca suplimentara reprezinta munca prestata peste cele  8 ore zilnic si 40 de ore saptamanal. De precizat ca tinerii sub 18 ani nu pot presta munca suplimentara.

Pentru efectuarea muncii suplimentare trebuie sa fie indeplinite doua conditii:

a)    Sa existe solicitarea angajatorului,

b)    Sa existe acordul angajatului.

Exceptie de la aceste doua conditii fac cazul de forta majora si lucrarile destinate prevenirii unor accidente sau inlaturarii urmarilor unor accidente. Trebuie mentionat faptul ca munca suplimentara se va desfasura in conditiile prevederilor art. 114 si 115 din Codul muncii.

Trebuie sa atragem atentia ca in art.114 se precizeaza ca „durata maxima legala a timpului de munca nu poate depasi 48 de ore pe saptamana, inclusiv orele suplimentare.”

Tot in continutul art.114 la aliniatele (2) si (3) sunt mentionate exceptiile privind depasirea celor 48 de ore de munca saptamanale, inclusiv orele de munca suplimentara, precizandu-se ca „media orelor de munca, calculata pe o perioada de referinta de 4 luni calendaristice, sa nu depaseasca 48 de ore pe saptamana.”

Exista posibilitatea ca pentru anumite profesii, conform alin.(2) al articolului mentionat, prin contractu colectiv de munca aplicabil (convenit de ambele parti angajator-angajat) perioada  admisa pentru depasirea celor 48 de ore saptamanale sa fie prelungita de la 4 la 6 luni calendaristice, dar nu se poate depasi ultima perioada de referinta.

Compensarea orelor suplimentare

Regula generala  este ca orele suplimentare se compenseaza prin ore libere platite in urmatorele 60 de zile calendaristice, dupa efectuarea ei. In art.122 alin. (2 si 3) Legiuitorul  precizeaza ca:

a)    „salariatul beneficiaza de salariul corespunzator pentru orele prestate peste programul normal de lucru;”

b)    Cand se reduce activitatea „angajatorul are posibilitatea de a acorda zile libere platite din care pot fi compensate orele suplimentare ce vor fi prestate in urmatoarele 12 luni.”

Exista si situatii in care orele suplimentare nu pot fi compensate in urmatoarele 60 de zile calendaristice. In luna urmatoare angajatul va primi un spor la salariu corespunzator duratei muncii suplimentare prestate.

Valoarea sporului pentru munca suplimentara se stabileste prin contractul colectiv de munca aplicabil sau prin contractul individual de munca si nu poate fi mai mica de 75% din salariu de baza.

Dupa cum bine stiti ambele contracte se negociaza, fapt pentru care este necesar sa fiti foarte atenti ce prevederi vor fi incluse, indifferent de forma contractului-colectiv sau individual -cu privire la munca suplimentara si compensarea acesteia.

Repausul saptamanal, exceptiile acordarii lui si sporurile ce trebuie acordate de angajator.

Toata lumea este obisnuita ca repausul saptamanal sa fie acordat sambata si duminica. Exista insa exceptii de la acest lucru prevazute in art 137 alin. 2 din Codul muncii: Daca se prejudiciaza interesul public sau desfasurarea activitatii in mod normal, atunci repausul saptamanal se poate acorda si in alte zile. Aceste zile sunt stabilite prin contractul colectiv de munca aplicabil sau prin regulamentul intern.

Repausul saptamanal poate fi suspendat:

a)    In cazul unor lucrari urgente a caror executare este  imediata pentru salvarea unor persoane sau a bunurilor angajatorului.

b)    Pentru evitarea unor accidente iminente.

c)    Pentru inlaturarea efectelor pe care le-au produs aceste accidente

Aplicarea acestei masuri se face conform art 138. alin. 1 din Codul muncii si este cu efect direct asupra persoanelor care trebuie sa ia parte la aceste lucrari.
Art. 137 alin. 2 din Codul muncii  specifica faptul ca salariatii care nu beneficiaza de repausul saptamanal (sambata si duminica, ci in alte zile) au dreptul la un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de munca  sau prin contractul individual de munca. Atunci cand:

1)    Repausul saptamanal se acorda cumulat,  dupa o perioada de munca continua de maxim 14 zile calendaristice

Sau

2)    Repausul  saptamanal a fost suspendat

Angajatii beneficiaza conform art. 123 alin. 2 din Codul munci la un spor ce nu poate fi mai mic de 150% din salariul de baza.

Sporul se stabileste prin negociere, fiind prevazut in contractul colectiv de munca aplicabil sau, dupa caz, in contractul individual de munca.

In concluzie: trebuie sa retineti doua lucruri:

•    Daca ramaneti la locul de munca fara sa existe o cerere a angajatorului sau exceptiile mentionate la inceputul acestui material, orele efectuate nu sunt clasificate munca suplimentara;

•    De la plata orelor suplimentare pana la plata repausului saptamanal totul se negociaza si stipuleaza in contractul colectiv de munca aplicabil sau in contractul individual de munca.