Intr-un cuvant, praf.
Punctual cum sunt, am ajuns acolo la 10 fara ceva dimineata,interviul il aveam la 10;00.
Vine un tip imbracat nu tocmai ca un director de vanzari si mergem intr-o sala plina de alti oameni, unde si in soapta te auzeai daca vorbeai, adica totusi, stiam ca interviurile se tin intr-o sala, decat tu cu reprezentantul firmei respective. Cand m-am asezat, o tipa vine si ii spune domnului respectiv: ok, la revedere iar dansul ii spune succes, ai grija ce faci. probabil era fosta colega merchandiser, post pe care urma eu sa il am, tipa era destul de suparata, dar rasufla oarecum, ca a scapat probabil.
In urma unui interviu scurt, acest domn nu s-a comportat ca atare, nu a stiut sa parcurga pasii unui interviu corect, nici macar nu a zambit deloc,deloc. La intrebarea mea, precum ce masina imi pune la dispozitie firma pentru activitatea zilnica imi raspunde sec si arogant:Mercedes Benz. In acel moment am vrut sa ma ridic sa plec, dar probabil cei sapte ani de acasa m-au tinut acolo.
Salariu, foaartee mic, 1300 de ron plus bonuri de masa, hai sa fim seriosi totusi.
Activitatea zilnica e sa te duci in magazinele mici si mijlocii sa aranjezi marfa, sa te ocupi de produsele expirate...bla bla.

Nu prea m-a intrebat multe, nici nu stia sa tina un interviu.